Ce avem noi aici? Un protest organizat de AUR, dar, surpriză, George Simion, marele regizor din umbră, se spală pe mâini mai ceva ca Pilat din Pont. Chipurile, el n-are treabă cu protestul. El doar a asigurat cadrul legal. Dar cumva, parcă telepatic, lumea știe exact ce să scandeze și împotriva cui să strige: guvernul și CCR. Desigur, aceiași „dușmani ai poporului” care au anulat alea mai cinstite alegeri din istoria noastră milenară.
Simion, acest maestru al teatrului de mahala, se joacă de-a eroul național, dar pare că citește din două scenarii diferite. Pe de o parte, se dezice, ca un „patriot” prea curat ca să se mânjească direct. Pe de alta, își înflăcărează simpatizanții să se bată cu morile de vânt, clamând că justiția e o conspirație mondială.
Ce vrea, de fapt, impostorul de aur, George Simion? Să nu fie debarcat de la conducerea AUR și să încalece pe curentul schimbării… Să bage în buzunar cele 2 milioane de voturi ale impostorului salvator Georgescu…
Cine se mai lasă păcălit de acest circ ieftin? Poate doar cei care cred că soarele răsare din umbra steagurilor fluturate de Simion. Iar el, cocoțat pe marginea prăpastiei politice, își râde în barbă, căci știe: marionetele protestează, iar păpușarul rămâne neatins.
Articolul pune bine în lumină contradicțiile din discursul și acțiunile lui George Simion. Pe de o parte, încearcă să pară detașat și „curat”, dar realitatea este că întreaga scenă pare regizată până la ultimul detaliu. Este ironic cum, în timp ce declară că nu are nicio legătură cu protestul, mesajele și direcția acestuia par trasate de el.
Mai mult, strategia sa de a flata nemulțumirile populare în timp ce le canalizează într-un „circ” politic este o tactică veche, dar eficientă în rândul celor care nu mai au încredere în instituțiile statului. Problema rămâne însă: cine trage foloasele reale din această piesă de teatru? Cetățeanul dezamăgit, care își strigă frustrările, sau liderul care capitalizează pe valul emoțional?
Simion jonglează abil cu rolurile de victimă și lider, dar până când se vor lăsa oamenii prinși în această poveste? E nevoie de mai mult decât sloganuri și „scenarii” pentru a oferi soluții reale.