Declarațiile recente ale premierului Marcel Ciolacu despre boicotarea supermarketurilor sunt doar ultima dovadă a imposturii sale politice. Cu o ipocrizie tipică demagogilor de profesie, acesta se arată indignat de creșterea prețurilor, de parcă ar fi un simplu observator neputincios și nu liderul guvernului responsabil pentru situația economică a țării. În loc să își asume responsabilitatea, Ciolacu joacă rolul populistului „alături de popor”, aruncând vina pe multinaționale și sugerând soluții absurde precum boicotul.
Această tactică nu este doar periculoasă, ci și ridicolă. Dacă supermarketurile sunt de vină pentru scumpiri, atunci unde era guvernul său când s-au luat decizii fiscale care au crescut costurile pentru întreprinderi? De ce nu a intervenit atunci când a fost evident că inflația este alimentată de politicile fiscale haotice și de taxele tot mai împovărătoare asupra mediului privat?
„Sunt total de acord în ce privește creșterea de prețuri, dar cred că putem rezolva acest lucru modificând legislația” a declarat Marcel Ciolacu.
Într-un acces de conștiință tardivă, Ciolacu afirmă că problema ar trebui rezolvată prin „modificarea legislației”. Însă, întrebarea esențială este: cine ar trebui să modifice legislația, dacă nu chiar guvernul pe care îl conduce? Orice cetățean cu un minim de raționament își dă seama că premierul încearcă să fugă de răspundere, ca și cum ar fi un comentator TV și nu principalul decident politic al țării.
De fapt, această strategie de a arunca vina în altă parte este o rețetă veche a impostorilor politici. Marcel Ciolacu, asemenea predecesorilor săi din PSD, nu vrea să își asume efectele deciziilor economice luate sub conducerea sa. El preferă să joace rolul „omului din popor” revoltat de efectele unor politici pe care, de fapt, el le implementează. Însă realitatea este că nimeni nu îi împiedică guvernul să intervină decisiv în reducerea taxelor, stimularea producției locale sau combaterea reală a speculei prin instituțiile statului, nu prin apeluri la boicot.
Ciolacu nu este un premier în căutarea soluțiilor, ci un impostor care mimează preocuparea pentru oameni în timp ce guvernul său continuă să gireze politici economice dezastruoase. Oricine cade în capcana acestui populism de fațadă va descoperi curând că singurii care plătesc nota de plată sunt, ca întotdeauna, cetățenii.
Comentarii din Facebook