House of Cards autohton: PSD și PNL luptă și nu prea, AUR câștigă teren, Republicanii se infiltrează, partidele mici visează! Cine sunt adevărații câștigători?
Clasa politică din România este în fierbere. Zilnic se fac scenarii astfel încât partidele politice aflate la putere să obțină „potul cel mare”. De la măsuri populiste și până la diverse strategii de comasare a alegerilor astfel încât succesul să fie garantat. Partidele parlamentare, PSD-PNL-UDMR, sunt prinse în jocurile de laborator, în timp ce AUR-USR privesc de pe margine cum puterea își face calculele. În tot acest timp, cetățenii privesc nedumeriți agenda publică ce este acaparată de jocuri politice și mai puțin de soluții la probleme reale. De fapt, jocurile politice ale partidelor aflate la putere demonstrează clocotul din interiorul lor. Totul se joacă pe fumigene și ținte false, strategia fricii fiind cea care guvernează. Partidele populiste se poziționează în „adevărații” apărători ai celor mici, în timp ce „elitele”/puterea doresc conservarea beneficiilor.
Mai mult, anul 2025 reprezintă anul în care cetățenii se vor cufunda în prăpastie. Puterea, din dorința conservării puterii, a amânat reformele sau aplicarea unor măsuri fiscale prin care să se depășească situația economică precară a țării. Fix până în anul 2025, când noul Guvern, Parlament și Președinte vor trebui să deconteze. Surpriza este că mandatul lor este pe 4 ani și nimic nu le poate periclita statutul de ales al neamului. Cu toate acestea, într-un mod pervers puterea a menționat, în treacăt, nevoia de reforme fiscale dure, însă societatea ori nu a perceput mesajul, ori este (în continuare!) într-o profundă stare letargică.
Alianța PSD-PNL
Aparent, marii câștigători sau presupuși câștigători sunt PSD și PNL. PSD-ul se luptă din răsputeri să mențină actuala structură de conducere a PNL-ului. Însă, testul adevărat este reprezentat de scorul electoral la alegerile europarlamentare. În situația, posibilă și probabilă, în care PNL-ul nu va reuși să obțină un scor electoral decent (adică, să se situeze pe locul 2, imediat după PSD), atunci, cel mai probabil și posibil, generalul Ciucă va fi debarcat de la conducerea partidului (cazurile Orban și Cîțu demonstrează că „echipa câștigătoare” rămâne „câștigătoare” dar fără președinte!). Și, în această situație, PSD-ul se va trezi în contextul în care va trebui să negocieze cu o altă aripă de „câștigători”, cel mai probabil, reprezentată de Rareș Bogdan sau similari. Ori, în această situație negocierile dintre PSD și PNL vor fi cu adevărat „dure”.
În interiorul PSD-ului, avem o situație similară. Dacă, sub mandatul lui Marcel Ciolacu, nu se va obține un scor decent, atunci „actualul președinte” devine „fostul președinte”. În schimb, dacă la alegerile europarlamentare, PSD-ul obține un scor bun, atunci vor urma celelalte alegeri. Și, în situația în care Marcel Ciolacu nu va ieși președinte, atunci, din nou, va pierde poziția de putere și conducere în PSD. În schimb, dacă va ieși președinte, atunci tot va pierde poziția. Prin urmare, Marcel Ciolacu, cel mai probabil și posibil, va pierde poziția de putere în PSD. La fel de probabil este ca noul lider social-democrat să fie un politician care, în trecutul apropiat, a mai încercat o așa-numită „lovitură de Palat”. Adică, Mihai Tudose. Actual europarlamentar, fost membru ProRomânia și PSD, Mihai Tudose se încălzește de pe margine astfel, încât să fie în poll position pentru debarcarea forțată sau plecarea naturală a lui Marcel Ciolacu din fruntea PSD-ului. Evident că Mihai Tudose nu este singur în această luptă. Posibil ca aspirații de viitor președinte al PSD să fie și în planurile lui Sorin Grindeanu.
AUR
În acest moment, AUR-ul punctează bine la capitolul imagine. Protestele recente (deși, s-a încercat acapararea lor!) i-au adus creșteri ale intenției de vot. Însă, AUR-ul rămâne deficitar la capitolul organizare. Spre deosebire de PSD și PNL nu are o structură foarte bine închegată la nivelul fiecărei organizații locale. Mai mult, partenerii de alianță, Partidul Republican, reprezintă o vulnerabilitate. Și din punct de vedere imagine, dar și din punct de vedere organizare.
În primul rând, mulți dintre liderii Partidului Republican sunt foști membri ai PSD, foști PRM-iști sau ai altor partide. Astăzi, ei s-au vopsit în „politicienii noi”. Mai mult, probabil că din dorința AUR-ului de a nu se vulnerabiliza, Partidul Republican a devenit magnetul foștilor membrii PSD care, în lipsa garanției unui nou mandat, s-au reorientat. De asemenea, Partidul Republican a adunat și alte personaje legate de PSD. Este foarte posibil ca AUR să nu cunoască aceste aspecte, dar puțin probabil. Cel mai plauzibil este că AUR-ul cunoaște aceste realități pe care le acceptă tacit și, în caz de Doamne Ferește, vina este a partenerilor „republicani” care, în mod paradoxal, în loc să își promoveze propria imagine, aleg să puncteze că fac parte din Alianța AUR. Iar aceste mesaje sunt transmise în mod obsesiv de către conducerea Partidului republican ce încearcă, din răsputeri, să se afișeze cu liderii AUR. Oricând și oricum.
Citește mai departe pe blogul Alina Alupoaei!
Comentarii din Facebook