Călin Georgescu și fantoma revoluției: O nouă manipulare periculoasă?

Pe 22 februarie 2025, Călin Georgescu a anunțat un eveniment public menit să strângă semnături pentru candidatura sa la alegerile prezidențiale. În realitate, așa cum ne-a obișnuit autointitulatul “președinte ales” încearcă o noua maniplare.

Alegerea acestei date nu este una întâmplătoare, cum altminteri nimic din ceea ce face Călin Georgescu nu este. Pare a fi o strategie bine gândită de a rezona cu memoria colectivă a românilor. De ce? Pentru că 22 decembrie 1989 a rămas în conștiința națională drep ziua căderii dictaturii lui Nicolae Ceaușescu și a promisiunii unei noi ere democratice. Așadar, ce urmărește Georgescu cu această alegere deliberată?

Emoție națională

Manipularea prin asocierea simbolică cu Revoluția din 1989 este o tehnică folosită frecvent de politicieni care doresc să creeze impresia că ei întruchipează o schimbare radicală, un nou punct zero al istoriei. Georgescu, un personaj controversat, adesea asociat cu teorii conspiraționiste și discursuri naționaliste, se prezintă drept alternativa antisistem, omul care va rupe lanțurile „vechii ordini”.

Prin alegerea acestei date, el sugerează subliminal că 22 februarie 2025 ar trebui să fie un nou 22 decembrie 1989, că românii trebuie să se ridice din nou împotriva „dictaturii” moderne. Este o tehnică clasică de propagandă, care joacă pe coarda sensibilă a nemulțumirii populare. Dar în realitate, ce propune Georgescu?

De la „Armata e cu noi” la sprijinul oamenilor apropiați Armatei?

Un element esențial al Revoluției din 1989 a fost sloganul „Armata e cu noi”. Această expresie a avut un rol esențial în catalizarea momentului revoluționar, întrucât a transformat percepția asupra regimului Ceaușescu. Populația, care până atunci se temea de intervenția violentă a forțelor securității, a primit un semnal puternic că armata nu doar că nu va reprima mișcarea, dar o va și susține. Această idee a creat un efect de contagiune socială, determinând tot mai mulți oameni să iasă în stradă, accelerând astfel căderea regimului.

Astăzi, Georgescu pare să mizeze pe o formă modernă de contagiune, folosindu-se de simboluri revoluționare și de sprijinul unor oameni apropiați de structurile militare ale României. De-a lungul timpului, anumite segmente din cadrul armatei au fost percepute ca având simpatii față de un discurs naționalist și suveranist, asemănător celui promovat de Georgescu. Deși nu există un sprijin instituțional oficial, faptul că persoane cu legături în zona Armatei s-au poziționat public în favoarea sa creează un efect psihologic asemănător celui din 1989. Adică, sentimentul că o schimbare profundă este posibilă cu ajutorul unor forțe „din interiorul Armatei”.

Promisiuni vagi, mesaje subliminale și fuga de dezbatere

Georgescu și-a construit discursul pe trei piloni: apă, hrană și energie. Sunt concepte care sună bine într-un peisaj social și economic marcat de crize, dar care nu sunt susținute de un plan concret. Mai mult, refuzul său de a participa la dezbateri și retorica de tip „eu contra tuturor” sunt indicii clare ale unui populism calculat.

Asemănător cu strategiile folosite de liderii autoritari ai trecutului, Georgescu se poziționează drept „singurul salvator” și cultivă ideea unei elite corupte care trebuie doborâtă de „popor”. În realitate, astfel de mesaje nu fac decât să divizeze societatea și să creeze o atmosferă de conflict permanent, fără soluții reale.

Apel la rațiune

Revoluția din 1989 a fost un moment de schimbare, câștigat cu sânge și reprezentând speranța a milioane de români. A compara un demers electoral cu un moment istoric de asemenea magnitudine este nu doar manipulativ, ci și lipsit de respect față de sacrificiul celor care au murit pentru libertate. Libertatea fiecăruia dintre noi care, astăzi, are luxul de a se exprima fără a suporta consecințele.

Călin Georgescu nu este un revoluționar, ci un politician care se folosește de simbolurile Revoluției pentru a-și construi o imagine de lider providențial. Românii trebuie să vadă dincolo de aceste jocuri de imagine și să ceară mai mult decât simboluri goale: soluții concrete, planuri realizabile și o viziune autentică pentru viitor.

O nouă Revoluție nu este necesară. Ceea ce este necesar este responsabilitate, discernământ și refuzul de a cădea în capcanele populismului. Cât timp vom accepta lideri care se joacă cu emoțiile noastre, vom rămâne prizonierii unor iluzii. Mai mult, cât timp nu ne vom uita cu atenție și gândire critică la cei care doresc să candideze (pentru orice funcție!) nu vom face nimic altceva decât să ne minunăm de cât de nesemnificativă a devenit România.

Adevărata schimbare nu vine prin manipulare, ci prin luciditate.

George Simion, pionul lui Ciolacu în jocul emoțiilor istorice

Când istoria este rescrisă cu scopuri meschine, trebuie să ne întrebăm cine trage sforile și de ce. George Simion, liderul AUR, pare să fi găsit o rețetă prin care să speculeze emoțiile colective ale românilor, transformând o mobilizare politică într-o încercare de manipulare cu reminiscențe din decembrie 1989.

Mesajul său recent, referitor la protestele din 21 și 22 februarie și la „un milion în stradă” pe 1 martie, amintește periculos de bine de celebrul slogan „Armata e cu noi” din timpul Revoluției. Diferența este că, de această dată, scopul nu este răsturnarea unui regim opresiv, ci consolidarea poziției politice a unui partid care joacă un rol dublu: contestatar de fațadă și aliat de facto al sistemului pe care îl critică.

Simion își maschează sprijinul pentru Ciolacu printr-o diversiune ingenioasă: folosindu-se de diverse puncte de sprijin (de la moțiune de cenzură și declarații dure) el încearcă să canalizeze nemulțumirea populară într-o direcție controlată. Se dorește reeditarea emoției din decembrie 1989, însă nu împotriva actualului premier, ci în interesul acestuia.

Adevăratul beneficiar: Marcel Ciolacu

Deși AUR se prezintă drept principală forță anti-sistem, acțiunile lui George Simion din ultimele luni ridică numeroase semne de întrebare. Dacă într-adevăr ar fi împotriva actualei guvernări, de ce insistă pe un discurs care, în loc să-l slăbească pe Ciolacu, îl întărește? De ce mesajul său nu este clar îndreptat împotriva premierului, ci încearcă mai degrabă să inducă un sentiment de luptă vagă, fără un adversar precis definit? Mai mult, în fața zvonurilor potrivit cărora PSD-ul „i-ar fi dat” voturi pentru a intra în turul II, nici George Simion și nici PSD-ul nu a infirmat acest lucru. Însă, PSD-ul, sub forma unui video viral pe TikTok, a recunoscut acest demers. Evident, în glumă, pentru publicul de pe TikTok, dar, important, este că George Simion a evitat să aibă o poziție fermă, în stilul său caracteristic.

Simion pare să joace rolul unui fals opozant, un pion util în strategia PSD de a dezamorsa o revoltă autentică. Se creează astfel un scenariu controlat, în care protestele sunt deturnate spre o retorică nostalgică, fără impact real asupra celor aflați la putere.

Manipularea simbolurilor revoluționare

Folosirea datei de 21-22 februarie și a îndemnului „un milion în stradă” pe 1 martie nu este întâmplătoare. Se încearcă o reactivare a memoriei colective a Revoluției, dar nu pentru a doborî un regim, ci pentru a-i oferi acestuia un alibi. Dacă protestele vor eșua, Ciolacu va putea spune că nemulțumirea populară nu este atât de mare pe cât se vehicula. Dacă ele vor reuși să mobilizeze oameni, direcția în care aceștia vor fi canalizați va fi, de fapt, în avantajul actualei puteri.

Românii trebuie să fie vigilenți și să înțeleagă că o revoluție autentică nu se face la comanda unor lideri politici care joacă dublu. Simion nu este un nou tribun al poporului, ci un politician care, conștient sau nu, contribuie la consolidarea unei guvernări pe care pretinde că o contestă.

Călin Georgescu trebuie să clarifice lucruri..

Și, pentru că tot pozează în liderul mesianic care va salva România și care are susținerea administrației Trump și, în plan secund, a poporului, Călin Georgescu chiar dacă este foarte distant în relația cu presă trebuie să clarifice câteva elemente din propriul CV.

Și, până, să realizeze marele eveniment din 21-22 februarie 2025, în care se face o legătura cu Armata, ce ar fi ca domnul Călin Georgescu, suveranistul, omul ce nu a fost niciodată parte a sistemului și cel care se bucură de sprijinul rezerviștilor, să răspundă la următoarele întrebări:

1. Dacă a efectuat stagiul militar și unde, cu menționarea perioadei și a unității militare?
2. Acceptați provocarea de a vă face public livretul militar? Evident, cu anonimizarea unor date cu caracter personal, precum CNP-ul.

De restul elementelor din CV-ul său public ne vom ocupa mai încolo… românii trebuie să știe cine le cere votul și de ce!