Radu Burnete, consilierul președintelui Nicușor Dan, a explicat de ce negocierile pentru un nou Guvern pot aștepta. Până la sfârșitul lunii august trebuie închise jaloanele PNRR, iar suprapunerea celor două negocieri ar fi fost dificilă.
După aceea, domnul Burnete afirmă „formarea guvernului va deveni o prioritate”. Prin urmare, acum nu este o prioritate!
Dar, România are nevoie de stabilitate politică, de un premier cu mandat clar și de un Guvern care să-și asume deciziile unei perioade deloc ușoare. Cu toate acestea, de la Cotroceni aflăm că problema Guvernului poate fi rezolvată și în toamnă. Când în toamnă? În septembrie? În octombrie? Sau în prima jumătate a lunii noiembrie? Sau, poate, că se așteaptă vizita lui Nicușor Dan în SUA? Vizita programată pentru 2025 sau primăvara lui 2026?
Nici gând, ordinea priorităților o reprezintă PNRR, apoi Guvernul.
Și, totuși, de ce trebuie să rămână Ilie Bolojan?
PNRR este important. Sunt bani europeni, reforme, jaloane și termene pe care România și le-a asumat. Adică, noul premier ar putea să nu fie de acord cu „jaloanele” din PNRR? Sau doar Ilie Bolojan este singurul vorbitor de limbi străine și doar cu el comunică UE? Nici gând. Domnul Bolojan este un adevărat patriot ce nu acceptă sp comunice în altă limbă decât limba română. Nu că ar cunoaște alte limbi străine, dar nici în limba maternă nu se exprimă foarte exact. Evident, cu excepția „tăieri”, „creșteri de taxe”, „anvelopa salarială”, „presiunea asupra bugetului”, „risipa banului public”, „responsabilitate”.
Deci, de ce nominalizarea unui premier și acordarea încrederii de către Parlament înainte de finalizarea negocierilor PNRR ar reprezenta o problemă? Ce mai au de îndeplinit Ilie Bolojan și miniștrii USR până la 31 august? Există negocieri care depind doar de el? Angajamente care trebuie închise doar de Ilie Bolojan și echipa de miniștrii USR? Decizii care nu pot fi lăsate unui nou Guvern?
Dacă da, ar fi util să știm care sunt ele?
Altfel, avem imagine politică bizară. România nu își formează mai întâi un Guvern stabil pentru a negocia dosarele importante, ci „execută” dosarele importante cu un premier demis și abia apoi se gândește la un Guvern legitim.
Acest provizorat este convenabil. Poate că este pur și simplu mai util ca Ilie Bolojan să rămână până în toamnă. Util pentru toate partidele politice parlamentare. Au ocazia să indice vinovatul, fără să își asume eșecul.
Astăzi constatăm că Bruxelles-ul este pe primul loc și apoi Bucureștiul. Problema nu este PNRR în sine. Problema este ordinea priorităților (de la securitatea energetică și până la asigurarea unei stabilități politice).
România și-a asumat obligații față de Comisia Europeană și trebuie să le respecte. Faptul că nu a gândit prea mult când a acceptat anumite condiții este problema României. De fapt, a politicienilor care au zis „facem cum spuneți voi, numai să ne lăudați că suntem obedienți și europeni”. Dar PNRR-ul nu desemnează premierul României, iar Bruxelles-ul nu formează majoritatea din Parlament. Sau, cel puțin, din perspectiva Constituției României, nu Bruxelles-ul formează majoritatea în Parlamentul României.
De aceea, formularea lui Radu Burnete este mai importantă decât pare.
Dacă formarea Guvernului „va deveni o prioritate” după 31 august, Administrația Prezidențială ar trebui să răspundă la o întrebare foarte simplă. Care sunt prioritățile României?
Comentarii din Facebook