Toată presa vuiește că Dominic Fritz își pierde mandatul, că primarul Timișoarei este la un pas să fie scos din funcție, că PSD a reușit ceea ce și-a propus, că amendamentul care îi este dedicat aproape cu nume și prenume a trecut de Curtea Constituțională a României. Deci, gata, Fritz trebuie să-și facă bagajele și să plece din Primăria Timișoara.

Numai că, dacă ieșim puțin din obsesia breaking news-ului și ne uităm la poveste de la cap la coadă, lucrurile sunt mult mai interesante. Ceea ce s-a întâmplat astăzi la CCR nu înseamnă că Dominic Fritz își pierde mandatul, ci înseamnă că mingea se întoarce exact acolo unde trebuie să ne uităm dacă vrem să înțelegem ce se întâmplă cu adevărat. Adică, în Parlamentul României și, mai exact, la AUR.

Exact! La AUR.

AUR, partidul care a votat amendamentul prin care Dominic Fritz poate fi dat jos este, în acest moment, AUR, partidul care poate face ca legea prin care Dominic Fritz ar urma să fie dat jos să nu mai treacă.

Și aici începe povestea de… aur!

Dacă te uiți doar la votul din Parlament, ai impresia că lucrurile sunt simple. PSD a venit cu un amendament (aleșii aflați într-o situație definitivă de incompatibilitate sau conflict de interese își pot pierde mandatul), AUR a votat amendamentul, amendamentul a trecut, iar Dominic Fritz este în pericol. Numai că AUR nu a venit în Parlament doar ca să voteze amendamentul PSD. AUR a venit la pachet cu propriul amendament.

Și aici este elementul esențial.

AUR a depus un amendament prin care în declarațiile de avere și de interese să fie incluși și partenerii de viață ai demnitarilor, formularea folosită fiind aceea de „persoană care are relații asemănătoare celor dintre soți”, iar pentru susținerea Legii integrității AUR a legat public votul său de această prevedere.

Cu alte cuvinte, PSD a vrut să-l dea jos pe Fritz, AUR a spus „da, votăm”, dar AUR a cerut ceva la schimb. Propriul amendament. Iar PSD a votat amendamentul AUR. AUR a votat amendamentul PSD. Așa ca frații. Și legea a mers mai departe.

Nici vorbă de politică (dezbateri în plen, declarații despre principii și integritate!), ci de negociere politică. Tu îmi dai ceva, eu îți dau ceva. Tu votezi amendamentul meu, eu votez amendamentul tău. Bine, știu că pare ca la piață, dar aceasta este realitatea.

Rezultatul acestei negocieri politice a generat o situație aproape comică. PSD obține articolul de lege prin care Dominic Fritz ar putea să-și piardă mandatul, iar AUR obține mecanismul prin care partenerii de viață ai demnitarilor ajung în zona declarațiilor de avere. Cel puțin la prima vedere!

Între timp, apare Curtea Constituțională a României. Și, uite-așa, toată combinația se strică!

CCR spune că amendamentul care îl privește pe Dominic Fritz este constituțional. Deci, veste proastă pentru Fritz. Chiar foarte proastă!

Dar, în aceeași decizie, același CCR spune că sintagma „persoana care are relații asemănătoare celor dintre soți” este neconstituțională. Adică, fix amendamentul AUR. Exact bucata de lege pe care AUR și-o dorea. Acel amendament pe care AUR l-a folosit drept monedă politică de schimb.

Din acest moment, legea trebuie să revină la Parlament, la cele două camere astfel încât „amendamentul neconstituțional” să fie eliminat din lege, urmând a fi votat în plen și transmis spre Administrația Prezidențială pentru a fi promulgat. La rândul ei, Administrația Prezidențială poate retransmite proiectul de lege spre re-examinare la Parlament. De 2 ori. Oricare ar fi decizia Parlamentului, după cele „2 ori”, Președintele trebuie să promulge legea.

Ce face AUR?

Dacă AUR își respectă propria poziție (AUR a spus că votează Legea integrității numai în condițiile în care amendamentul său este păstrat), atunci problema este foarte simplă. Amendamentul AUR nu mai poate fi păstrat în forma în care a fost votat. CCR l-a declarat neconstituțional. Prin urmare, legea se întoarce în Parlament. Iar Parlamentul trebuie să repare ceea ce CCR a declarat neconstituțional.

Și atunci AUR se întoarce la masa negocierilor și, dintr-o dată, Dominic Fritz respiră.

Nu pentru că CCR l-a salvat. Nu pentru că USR l-a salvat. Nu pentru că PSD s-a răzgândit. Și nici măcar pentru că cineva de la Cotroceni a decis că Fritz trebuie să rămână primar. Fritz respiră pentru că AUR are nevoie să decidă dacă mai votează legea fără ceea ce a cerut de la început. Iar dacă AUR nu votează, povestea se complică. Foarte tare.

Pentru că una este să spui la televizor că Dominic Fritz trebuie să plece și alta este să construiești efectiv, vot cu vot, majoritatea parlamentară care trebuie să adopte legea ce îi poate înceta mandatul.

Prima se face în două minute. A doua se face în Parlament. Cu voturi, negocieri, amendamente, promisiuni, compromisuri și, mai ales, cu interese.

Iar aici AUR are cheia. Pentru că AUR a votat deja amendamentul anti-Fritz. AUR nu trebuie să ne mai demonstreze că îl vrea pe Fritz plecat. A demonstrat-o. AUR trebuie acum să demonstreze că vrea și legea fără propriul amendament. Și asta este cu totul altceva.

Pentru că dacă AUR spune „noi am votat legea numai pentru că exista amendamentul nostru”, iar CCR spune că amendamentul nu poate exista în forma respectivă, atunci AUR poate spune foarte simplu „noi nu mai votăm”.

Iar în acel moment, amendamentul PSD care îl poate lăsa pe Dominic Fritz fără mandat rămâne frumos pe hârtie. Constituțional, valid, perfect legal, dar… fără să existe o lege care să-l pună în aplicare.

Pentru că legea trebuie votată. Aceasta este diferența dintre televizor și Parlament.

La televizor, Fritz și-a pierdut mandatul. În realitate, nu și l-a pierdut.

La televizor, CCR a decis soarta lui Fritz. În realitate, CCR a decis doar ce poate și ce nu poate conține legea.

La televizor, totul s-a terminat. În realitate, negocierile abia încep.

Și aici apare partea cea mai frumoasă a acestei povești.

AUR poate ajunge în situația absolut absurdă în care, după ce a votat pentru ca Dominic Fritz să plece, să fie partidul care îl ține în funcție.

Nu pentru că îl iubește. Nu pentru că îl apreciază. Nu pentru că George Simion s-a răzgândit.

Ci pentru că AUR și-a construit condiția de vot, iar CCR tocmai i-a demolat-o.

Este, dacă vreți, o capcană politică în care fiecare a încercat să-l păcălească pe celălalt, iar, la final, CCR a scos una din piesele de pe masă și, acum, toți trebuie să vadă cine mai are nevoie de cine.

PSD are nevoie de AUR

AUR are nevoie să explice de ce mai votează fără amendamentul său.

USR are nevoie ca legea să nu treacă.

Fritz are nevoie de timp.

Iar Nicușor Dan va avea, mai devreme sau mai târziu, propria problemă. Dacă Parlamentul adoptă legea, ea ajunge la Președinte care trebuie să decidă dacă o promulgă sau o retrimite pentru reexaminare, evident, în limitele prevăzute de Constituția României.

De fapt această situație nu se reduce doar la Dominic Fritz, așa cum încearcă USR-ul și PNL-ul să o zugrăvească! Este povestea unei majorități parlamentare care încearcă să construiască o lege de integritate folosind amendamente politice, a unei opoziții care folosește aceeași lege pentru a-și împinge propriile interese și a unei Curți Constituționale care spune „partea asta poate rămâne, partea asta nu”.

Iar din tot acest mecanism rezultă o concluzie pe care televiziunile nu prea au chef să o spună, pentru că este mai puțin spectaculoasă decât un titlu cu „Fritz își pierde mandatul”.

Nu, Dominic Fritz nu își pierde mandatul astăzi!

Și, dacă îl va pierde, nu îl va pierde pentru că a decis CCR astăzi. Îl poate pierde numai după ce Parlamentul termină ce a început, după ce legea este pusă în acord cu decizia CCR, după ce este votată din nou, după ce trece de toate etapele și după ce intră efectiv în vigoare.

Abia atunci începe numărătoarea. Până atunci, avem politică. Iar politica, în cazul acesta, se numește AUR. Pentru că AUR este partidul care a votat împotriva lui Fritz, dar care, în același timp, poate să fie partidul fără de care legea care îl lovește pe Fritz nu trece.

PSD poate să spună cât vrea că Fritz trebuie să plece.

AUR poate să spună cât vrea că Fritz trebuie să plece.

CCR poate să spună că amendamentul este constituțional.

Toate acestea pot fi adevărate în același timp.

Dar, dacă AUR nu votează legea fără amendamentul său, Dominic Fritz rămâne primar. Este atât de simplu.

Și atunci poate că titlul corect al zilei nu este „Dominic Fritz își pierde mandatul”.

Poate că titlul corect este exact invers „Dominic Fritz nu își pierde mandatul. AUR îl salvează pe primarul USR!”

Iar partea cu adevărat interesantă este că AUR îl poate salva tocmai după ce a votat ca să-l dea jos. În politica românească, se poate. Ba chiar, uneori, exact asta se numește negociere…

#AlinaAlupoaei