Unguri

UNGURUL NOSTRU, STĂPÎNUL NOSTRU!

Motto: „Transilvania a aparţinut popoarelor care şi-au asumat acest ţinut şi această soartă, iar în viitor va aparţine celor care şi le vor asuma în continuare”. (Kós Károly, iniţiatorul tentativei de proclamare a Republicii Autonome Călata, lîngă Cluj, la cîteva luni după Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918).

Încă de la înfiinţare, UDMR-ul a cerut, prin Statut şi Program, sfîrtecarea teritorială a României. Marko Bela, fost preşedinte al UDMR, a afirmat public, într-o emisiune televizată din aprilie 2008, că Uniunea Democrată Maghiară din România s-a înfiinţat la 25 decembrie 1989 pentru a marca ziua în care au fost executaţi soţii Ceauşescu, iar obiectivul principal al acestei formaţiuni, ţelul UDMR, „este autonomia teritorială, care ni se cuvine”.

Un alt lider, Peter Kovacs, comisarul Congresului UDMR şi vicepreşedinte executiv al Uniunii, declara următoarele: „Vrem o deschidere mai mare către administraţiile publice locale. În primul rînd, o să înfiinţăm trei regiuni - Secuimea, Partium şi Mijlocul şi Sudul Transilvaniei - şi credem că vom răspunde mai uşor la necesităţile, doleanţele şi problemele celor care lucrează în administraţiile publice locale”. Aceste porniri secesioniste ale UDMR-ului erau cunoscute şi înainte, dar, cu toate acestea, încă din 1996, Convenţia Democratică din România a fost nevoită, de dragul ciolanului Puterii, ca, pentru a putea guverna, să facă o alianţă parlamentară cu UDMR-ul. A fost primul pas greşit al românilor, pentru că au permis astfel introducerea în sfera decizională a unui agent declarat al Budapestei. Puţin cîte puţin, udemeriştii au pus piciorul în instituţii de stat strategice şi au început să-şi impună punctul de vedere, obţinînd - pe lîngă avantajele politice incontestabile - şi avantaje materiale excepţionale. Dacă ar fi să dăm un exemplu în acest sens, exploatarea materialului lemnos din munţii Covasnei şi Harghitei de către unul dintre cei mai mari jefuitori ai României este, indiscutabil, unul dintre cele mai mari profituri. Un alt exemplu îl reprezintă epopeea televiziunii şi radioului maghiar, care începe în anul 2003, cînd Guvernul Ungariei a anunţat că va aloca 1,2 milioane de euro pentru televiziunea maghiarilor din Transilvania. Pentru derularea proiectului de înfiinţare a televiziunii a fost constituită şi înregistrată, la 27 aprilie 2004, Fundaţia „Janovics Jenö”, fundaţie privată, condusă de Zsolt Nagy, cu sediul în Tîrgu-Mureş. Scopul declarat, adică cel prin care este legendată activitatea reală a fundaţiei, este „crearea cadrului instituţional necesar înfiinţării şi sprijinirii unor societăţi de radio şi televiziune şi realizării unor emisiuni în limba maghiară”. Printre fondatorii fundaţiei sînt preşedintele UDMR, Marko Bela, fostul preşedinte executiv al UDMR, preşedintele curatoriului Communitas, Takacs Csaba şi vicepreşedintele CNA, Gasparik Attila. Curatoriul este condus de Nagy Zsolt şi din el fac parte Jakab Gabor, Marosi Barna, Nagy Agnes, Ungvari Zrinyi Imre, Varga Gabor şi Vetesi Laszlo. La nivel declarativ, potrivit lui Zsolt Nagy, „viitoarea televiziune are ca scop promovarea valorilor comunităţii maghiare din România, însă acest lucru nu va fi în defavoarea nici unei alte minorităţi nationale şi, mai ales, nu în detrimentul populaţiei majoritare”. Imediat după înfiinţarea Fundaţiei „Janovics Jenö”, în luna aprilie a aceluiaşi an, postul Duna TV anunţa că va susţine înfiinţarea noii televiziuni, iar postul TV public din Ungaria anunţa acelaşi lucru, afirmînd că este de acord chiar cu retransmiterea programelor acesteia pe frecvenţa sa. De înfiinţarea postului nu s-a auzit mai nimic pînă după alegerile din 2004, cînd UDMR a intrat la guvernare, primind, în urma negocierilor cu Alianţa D.A., portofoliul Comunicaţiilor, cu ministru desemnat Zsolt Nagy. Puţin după aceea, în luna februarie a anului 2005, Guvernul României a semnat Memorandumul de cooperare şi de înţelegere în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor cu autorităţile ungare. Vedeţi cum acţionează un Serviciu Secret care îşi cunoaşte interesele? Dar, iată un exemplu şi mai semnificativ în acest sens. În iulie 2007, conf. univ. dr. în muzicologie Antoniu-Ladislau Csendes (născut la 25 aprilie 1964, absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, Secţia Instrumente cu Coarde, cunoscut mai bine ca membru al Cvartetului „Arpego”, din care face parte şi soţia sa) devine preşedinte al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. A. L. Csendes a fost desemnat ca membru al CNSAS chiar de la înfiinţare, ca reprezentant al UDMR. Sub preşedinţia istoricului Gh. Onişoru, muzicologul Csendesi a trecut neobservat, deoarece avea preocupări „mult prea importante”, pentru a ieşi în vreun fel în evidenţă. Potrivit informaţiilor noastre şi care nu sînt singulare, „Centrala secretă” din spatele cortinei UDMR i-a stabilit lui Csendes misiuni din categoria spionajului de mare anvergură, între care:

- Identificarea şi transmiterea în exterior, potrivit unei tematici de cercetare minuţioase, a întregului volum de date privind activitatea fostelor organe ale Securităţii Statului în problema maghiară;

- Acţiunile Serviciilor Speciale ale Ungariei în România (ce s-a cunoscut şi cît?);

- Surse de informare folosite de Securitate;

- Persoane urmărite şi modul în care acestea au fost depistate;

- Cauzele eşecurilor înregistrate;

- Vulnerabilităţile identificate de Securitate în acţiunile spionajului ungar şi baza de sprijin a acestuia în România;

- Factorii favorizatori ai neorevizionismului reflectaţi în evaluările Securităţii;

- Foşti agenţi ai Securităţii care, pe baza elementelor din dosare, ar putea fi determinaţi să colaboreze cu Servicii Secrete străine;

- Persoanele importante din România care au dosare în arhivele Securităţii preluate de CNSAS.

Atîta timp cît Antoniu Ladislau Csendes a fost şeful CNSAS, el a excelat printr-un comportament rudimentar, violent verbal, jignitor şi xenofob la adresa personalului român, căruia i se adresa urlînd şi cu apelative insultătoare, de neconceput pentru un demnitar. De cîte ori era contrariat în vreun fel, culoarele se umpleau de urletele isterice: „Români împuţiţi! La muncă cu românii, ...tu-le neamu’n...”. Nemulţumit că angajaţi din Direcţia economică au refuzat să-i elibereze sume de bani necuvenite, Csendes a ripostat: „Căcaţi, căcaţii dracului! ...tu-vă neamu’n... de români!” Apoi a trîntit uşa, scoţînd-o cu toc cu tot din perete. În decembrie 2009 a demisionat, invocînd „motive personale”. Cu cîteva luni în urmă, însă, izbucnise scandalul, muşamalizat în final, legat de consiliera sa „personală“, Andreea Varga. În toată perioada cît a fost preşedinte CNSAS, activitatea cotidiană a Cabinetului său era coordonată de această Andreea Varga. Ea nu era angajată a CNSAS, şi nici nu primea vreo remuneraţie de la această instituţie pentru activitatea desfăşurată, care consta în primirea şi soluţionarea întregului volum de lucrări ale preşedintelui. Cu toate acestea, ea dispunea ce trebuia să vadă preşedintele, cu care vorbea exclusiv în limba maghiară, chiar şi de faţă cu alţi angajaţi; ea punea rezoluţii şi îndruma lucrările, păstra şi aplica ştampila în absenţa secretarei, coordona relaţiile externe, organiza expoziţii şi conferinţe în străinătate, îndeplinea acte de reprezentare externă a preşedintelui. Atitudinea lui Csendes faţă de Varga era una de maximum respect şi deferentă, ca şi cum aceasta i-ar fi fost superioară… şi nu invers. Andreea Varga, care în timpul liber făcea pe specialista în Istorie, este cetăţeană a Republicii Ungaria. Şi cu asta cred că am spus tot ce era de spus.

Nici Adrian Năstase, şi nici Ion Iliescu nu şi-au permis să se opună terorismului politic practicat de UDMR. Da, terorism, pentru că de ani de zile a şantajat guverne după guverne, condiţionîndu-şi sprijinul politic de instituirea, prin lege, a învăţămîntului integral în limba maghiară şi a autonomiei teritoriale. Ungurii au ştantajat, au tăcut şi au aşteptat momentul oportun. Au ameninţat că aruncă-n aer Coaliţia, iar pe „partenerii” de guvernare i-au rugat în genunchi să nu plece. În Regimul Băsescu - Anastase - Boc au obţinut tot ce au vrut, de la aşa-zisele euroregiuni, pînă la scandaloasa Lege a Educaţiei, iar după ce s-a întîmplat în Parlamentul României în ziua de 16 martie a.c. putem să enunţăm fără să greşim următoarea sintagmă: „UNGURUL NOSTRU, STĂPÎNUL NOSTRU!”. Parcă Emil Boc se transformase în chelner de bodegă de cartier, aşteptînd în pragul uşii cu şervetul pe mînă şi arătîndu-şi disponibilitatea de a-şi servi cît mai bine oaspetele, după vechea deviză „Clientul nostru, stăpînul nostru!”. Numai că oaspetele ce se apropia era UDMR-ul, iar supărarea acestuia ar fi fost fatală chelnerului nostru de „bacşişuri mici”, Emil Boc, care, cu siguranţă, ar fi dus la un faliment garantat al guvernării sale. Atîta umilinţă la care s-a expus Emil Boc, luînd apărarea iredentismului maghiar, prin orice mijloace şi cu orice preţ, nu cred că am mai avut ocazia să vedem. A fost o mostră de trădare de cea mai joasă speţă. Chiar atît de scumpă să-i fie acestui om (?!) Puterea, încît să nu mai conteze nici faptul de a fi român? Dar la familia sa nu se gîndeşte, la copiii săi, care se duc zilnic la şcoală şi dau ochi în ochi cu alţi copii, amărîţi pentru că măsurile luate de părintele lor au lovit, grav, în veniturile părinţilor lor? Nu îi este ruşine de părinţii săi, care, probabil, nici nu mai îndrăznesc să-şi privească vecinii în ochi cînd îşi dau ziua bună? Oare rudele sale cum mai scot capul în lume, între prieteni, după ce le-ai făcut de toată ocara prin comportamentul tău umilitor faţă de agenţii Budapestei? Nu ai înţeles nimic, domnule Boc, şi mai eşti şi ardelean, din păcate, din gestul făcut de părintele tău atunci cînd ţi-a spart oul în cap, în urmă cu un an de zile, la sfintele Sărbători de Paşte. Toată lumea a înţeles acest gest şi toată lumea a crezut că l-ai priceput şi tu. Dar, după cum se vede, eşti departe de o astfel de înţelegere. Tu nu ai capacitatea de a percepe aceste gesturi simple, dar pline de semnificaţie, ale unui ţăran român. Oricum, te compătimesc pentru cît vei suferi atunci cînd nu vei mai fi prim-ministru. Pe lîngă faptul că vei fi judecat pentru faptele penale pe care le-ai săvîrşit, vei primi fără număr, fără număr, fără număr picioare în fund. Să fii sigur că unul dintre acestea va fi şi din partea mea.

Colonel (r) Dan Zamfirescu