Unguri

O nouă provocare a revizioniştilor şi iredentiştilor unguri

Despre minoritarii secui din România şi din alte părţi ale lumii se ştie puţin sau deloc. Se cunoaşte că este vorba de o populaţie redusă numeric, înapoiată economic şi cultural, complet maghiarizată, în mare parte asimilată datorită politicii Ungariei de-a lungul anilor. Se poate afirma, cu deplin temei, că ungurii au folosit în permanenţă populaţia respectivă ca pe un pion de manevră în promovarea planurilor lor iraţionale, condamnate istoriceşte, vizînd dobîndirea provinciei româneşti Transilvania, pe care Ungaria a ocupat-o şi a spoliat-o de bogăţii mulţi ani, lăsînd răni pe care timpul nu le poate vindeca. Maghiarizată şi asimilată intereselor Ungariei, secuimea a reuşit să suprevieţuiască, chiar dacă tot timpul a fost folosită ca o massă de manevră pentru promovarea unor proiecte ungureşti vizînd vechile ambiţii cuceritoare ale regalităţii şi grofilor unguri.

De pildă, Ungaria tipăreşte şi distribuie, în diferite ţări, unde există emigraţie ungară, un ziar ce se autointitulează „secuiesc“ şi care poartă titlul de inspiraţie fascisto-horthystă „Crucea cu Săgeţi“.

Am avut ocazia, în perioada în care am lucrat ca diplomat sau ziarist la New York, să citesc această fiţuică propagandistică ungurească, concepută, tipărită şi difuzată pe banii Budapestei şi orientată contra României, din prima şi pînă în ultima pagină, susţinînd, prin cele mai variate materiale, teza depăşită a unor drepturi ale Ungariei sau ale secuilor asupra provinciei istorice româneşti Transilvania, cînd ungurii erau huni şi Attila nu îi adusese încă în Europa, cînd secuii erau cufundaţi în tenebroasa lor existenţă. Aflaţi într-o permanentă acţiune, politică şi propagandistică, orientată cu obstinenţă spre autonomia Transilvaniei româneşti şi, apoi, către „alipirea“ acesteia la Ungaria, extremiştii de la Budapesta au recurs la un nou plan fantasmagoric, perfid şi periculos: deschiderea unui Birou Permanent al „Ţării Secuilor“ pe lîngă Uniunea Europeană – organizaţie economică (şi nu numai) din care fac parte şi statul suveran România, şi minoritatea secuilor. Este, aparent, un act minor, lipsit de încărcătură politică sau de nocivitate ori periculozitate, aşa cum încearcă să explice şi să dea asigurări cei 3 europarlamentari unguri care au iniţiat această nouă diversiune, aşa cum declară, din spatele lor, reprezentanţii UDMR şi cei ai Budapestei. Cu toate acestea, un mare număr de oameni politici, parlamentari, istorici şi ziarişti din România, conştienţi de pericolele unor asemenea acte antiromâneşti, au luat o atitudine clară şi fermă împotriva acestora, prin care se încearcă manipularea unei mici minorităţi ce a beneficiat în permanenţă de cele mai largi drepturi, de omenia şi generozitatea Poporului Român. În Ungaria, dimpotrivă, a fost asuprită pe toate planurile, inclusiv ca minoritate, ajungînd să fie aproape în întregime maghiarizată.

O dovadă a faptului că autoarea acestor noi diversiuni antiromâneşti este Budapesta: festivităţile privind deschiderea aşa-numitei reprezentanţe a secuilor au avut loc la „Casa Regiunilor Maghiare“ de la Bruxelles.

Reacţia autorităţilor de la Bucureşti – Preşedinţie, Parlament, Guvern, partide politice – a fost slabă, în raport cu gravitatea noii provocări antiromâneşti a extremiştilor unguri.

Este adevărat, ministrul român de Externe, Teodor Baconschi, l-a invitat pe ambasadorul Ungariei la Bucureşti să dea explicaţii, dar poziţia diplomatului ungur a fost la fel de... încărcată de false asigurări că reprezentanţa secuiască nu este dăunătoare României şi intereselor ei naţionale, la fel ca în cazul precedent, cînd soţia domniei-sale s-a implicat în citirea unui mesaj adresat ungurilor de la noi, adăugînd, din proprie iniţiativă, un citat dintr-o lucrare a unui condamnat ungur revizionist. Şi atunci explicaţiile domnului ambasador au fost simpliste, el încercînd să diminueze gravitatea faptelor unei soţii de ambasador, aşa încît incidentul să rămînă în faza de „întîlnire diplomatică“, nu de protest ferm sau de condamnare.

În privinţa noului act al revizioniştilor, sîntem de părere, alături de alţi mulţi români, că autorităţile noastre trebuie să adopte o poziţie fermă, fără echivoc, de condamnare a deschiderii reprezentanţei secuieşti de la Bruxelles, care nu are, nici pe departe, scopuri de promovare a unor interese economice sau turistice, ci vizează ţeluri politico-administrative, o autonomie ce nu-şi găseşte justificarea sau legitimitatea, întrucît exprimă interesele Ungariei şi contravin legilor româneşti, Constituţiei ţării, ca stat independent şi suveran, unitar.

Autorităţile române trebuie să respingă şi afirmaţiile unor reprezentanţi unguri, în special ai UDMR, care fac referire la dreptul oricărui judeţ din România de a-şi deschide birouri de reprezentare la Bruxelles, subliniind faptul că celelalte judeţe din patria noastră nu au planuri revizioniste, nu vizează o regionalizare pe criterii etnice sau o autonomie care să ducă la separarea de România, stat independent, suveran şi unitar.

Sîntem de părere că Guvernul şi Ministerul de Externe al ţării noastre trebuie să ceară explicaţii clare autorităţilor de la Budapesta şi să protesteze cu fermitate faţă de sprijinirea, directă sau camuflată, a acţiunilor unor elemente, persoane, cum este cazul episcopului Lászlo Tökeş, a unor grupuri etnice, formaţiuni politice (UDMR) care au ca obiectiv destabilizarea ori destructurarea politico-administrativă a României.

Nicolae Chilie