Unguri

Necesitate de extremă urgenţă: Interzicerea oricărei manifestări revizioniste pe teritoriul României (4)

Ca autor al acestor rînduri despre revizionistul Lászlo Tökeş şi revizionismul obsedant practicat de Budapesta, cred, repet, că în spatele lui Lászlo Tökeş, ca sprijin, există şi unele forţe oculte occidentale. De ce cred aceasta? Păi, să urmărim atent ce se arată în interviul din „Adevărul“ despre modul în care Lászlo Tökeş a fost ales vicepreşedinte al Parlamentului European: „Total neclar! Nimeni n-a ştiut ce votează, iar cînd am cerut lămuriri, preşedintele grupului din care face parte Lászlo Tökeş s-a ridicat şi a plecat. Ne-a lăsat cu ochii în soare. În plus, aparatura n-a funcţionat... A fost un talmeş-balmeş şi, pînă la urmă, s-a ales. Bun, a fost acceptat, asta e!“. Ioan Mircea Paşcu ajunge şi la o concluzie: „Lumea a votat din greşeală“. Problema este ce se întîmplă, ce atitudine trebuie să ia Poporul Român faţă de relaţiile apropiate dintre Traian Băsescu şi UDMR. Reprezintă aceste relaţii un act grav de trădare a Intereselor Naţionale, ori ba?

Dacă lumea s-ar lua după declaraţiile lui Marko Bela, ar fi trebuit ca România, românii în genere, să-şi fi primit papara, la fel ca fascismul german în 1945, cu cel puţin un secol înainte. Acest revizionist înrăit şi plin de otravă, aruncată împotriva românilor, a îndrăznit să afirme că „Dacorommânismul=fascism“. Ce pot spune despre acest ipochimen, decît  că ori s-a îmbolnăvit la mansardă şi e cazul să iasă la drum, precum şarpele, ori îi lipsesc elemente de bază din bagajul de cultură generală. Ce l-o fi determinat pe acest individ să aducă o asemenea gravă acuză la adresa unui domeniu din ştiinţa lingvisticii generale? Lingviştii, oameni de ştiinţă, au acceptat, argumentat, termenul de dacoromân, pentru a-l deosebi de aromân, istroromân şi meglenoromân. Şi dacă ne gîndim că Marko Bela este viceprim-ministru al României, pe deasupra şi scriitor, că într-o vreme dirija învăţămîntul şi cultura românească, nu înţelegem afirmaţiile sale. Cum s-ar zice, am pus vulpea paznic la găini.

Constatăm că individului îi scapă sensul noţiunilor de dialect, idiom, grai, chiar al unor cuvinte. Iată ce-i spunea I.L. Caragiale unui prieten apropiat, la sfîrşitul Secolului XIX, cînd se retrăsese la Berlin, în urma unui proces nedrept, despre termenul ştiinţific de „dacoromân“: „Mîngîie-mă, rogu-te, cu cîteva cuvinte dacoromâne în singurătatea mea de aici“.

Afirmaţia lui Marko Bela, o gravă insultă la adresa Poporului Român,  fiind şi un afront urît împotriva ştiinţei, a lingviştilor în general, a fost făcută într-un interviu acordat la 4 noiembrie 1994 ziarului new-yorkez de limbă maghiară „Amerikei Maghyar Nepszava“, în următorii termeni, garnisiţi cu otrava ce-i umple sufletul: „Dacoromânismul este fascismul actual românesc, care a luat formă concretă prin Vatra Românească... Dacoromânismul este o ideologie rasistă... Cine este apostolul dacoromânismului, acela este criminal“ („Tricolorul“ din 18 august a.c., pag. 3). Cu toată această atitudine, clar antiromânească, a acestui revizionist şi şovin ungur, PSD a acceptat UDMR-ul în coaliţia aflată la Putere în anii 2000-2004. Acest statut al UDMR, de partid component al coaliţiei înscăunată la guvernarea ţării, a înlesnit, începînd cu anul 1995, desfăşurarea unor acţiuni împotriva României, care au avut şi au ca obiectiv autodeterminarea şi autoguvernarea Transilvaniei. Ca o strînsă legătură cu revizioniştii prezenţi pe teritoriul ţării noastre, în ianuarie al aceluiaşi an, Radio „Kossuth“ organizează o dezbatere cu tema „Modul în care organizaţiile politice pot influenţa sfera de acţiune a autoguvernării în Ardeal“, prin aceasta înţelegîndu-se cum „noi, ungurii“ vom guverna Ardealul. Asta pentru a vedea tot românul legătura strînsă a spionilor maghiari de la noi cu centrul revizionist de la Budapesta. Dovada? Imediat după dezbaterea de la Radio „Kossuth“, la 7 ianuarie 1995, Marko Bela prezintă la Cluj-Napoca „Programul de autoguvernare al UDMR“, program pe care Partidul România Mare îl consideră, pe drept cuvînt, ca fiind un „act criminal ce cade sub incidenţa Legii Siguranţei Naţionale nr. 51/ 1991“.

(va urma)

Radu Pădurariu