Unguri

Cîrdăşia cu UDMR = înaltă trădare a Intereselor Naţionale (3)

Coaliţia PDL - UDMR, aflată la Putere, se găseşte, în aceste zile, într-o mare fierbere. Această vînzoleală conduce la erodarea accelerată a bazei pe care a fost constituită, prăbuşirea în neant avînd zilele numărate. Se poate argumenta acest adevăr prin presiunea pe care UDMR o exercită asupra partenerilor de coaliţie - am spune - chiar oră de oră. Presa din ultimele săptămîni relatează că această organizaţie iredentistă joacă PDL pe degete, sau că este tot mai tare „strîns cu uşa“, expresii care demonstrează că partidul lui Traian Băsescu este, pur şi simplu, sufocat sub cizma revizioniştilor unguri adunaţi în UDMR. Organizaţie, chipurile, cu profil cultural, după cum au declarat cînd s-au înscris la Tribunal.

Iredentiştii unguri cer, hotărît, partenerilor de coaliţie, chiar din interiorul Guvernului României, ai cărui membri sînt, adoptarea, prin votul Parlamentului, pînă la încheierea sesiunii, a Statutului Minorităţilor şi a proiectului udemerist de reorganizare a teritoriului României în 16 regiuni de dezvoltare şi, implicit, respingerea propunerii lui Traian Băsescu de a se forma judeţe/regiuni, de o mărime imposibil de administrat, obsevaţie justă dealtfel, toate avînd capitalele la marginea acestora.

Revizioniştii susţin vehement proiectul lor, pentru ca, într-un asemenea imens judeţ băsescian, să nu cumva să dispară aşa-zisul Ţinut Secuiesc, alcătuit din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Cunoscîndu-i-se tupeul, dus pînă la obrăznicie, nemaiîntîlnită în relaţiile dintre partidele aflate la Putere, UDMR îşi permite să-i dea, de fapt, un ultimatum lui Emil Boc, şi anume: pînă la 25 iunie a.c. tot ceea ce pretind liderii săi să fie votat în Parlament după pofta şi voinţa lor. Ştiindu-se pe poziţii de forţă, liderii UDMR ameninţă: dacă nu obţin tot ceea ce cer, vor vota, alături de Opoziţie, moţiunea de cenzură depusă împotriva Guvernului. Merg şi mai departe cu pretenţiile lor iredentist-revizioniste: la cele 16 regiuni de dezvoltare, preconizate prin proiectul amintit, să se adauge încă una, formată din judeţele Bihor, Satu Mare şi Sălaj.

Emil Boc pare intimidat de atitudinea fermă a ungurilor şi îi asigură că Statutul Minorităţilor va fi dezbătut în Camera Deputaţilor. Un lider al UDMR, pentru a impulsiona activitatea Parlamentului în sensul dorit afirmă: „Noi ne-am făcut datoria ... cerem să se respecte protocolul coaliţiei“. Cu alte cuvinte, un „protocol“ care să desăvîrşească actul de trădare a Intereselor Naţionale ale României. In aceasta constă „datoria“ faţă de partenerii şovini.

Liderii pedelişti, neputincioşi, fac continuu paşi înapoi în faţa UDMR, numai pentru ca monstruoasa coaliţie să reziste mai departe la guvernare, trădînd şi neglijînd, în acelaşi timp, nevoile stringente ale Poporului Român. În concepţia liderilor UDMR, în contextul actual, politic, social-cultural şi economic, „creat“ în ţară de haosul existent în toate domeniile, au mai mare importanţă organizaţiile, „forurile“ înfiinţate de ei, decît autorităţile statale ale României. Această atitudine se desprinde din poziţia preşedintelui udemerist Kelemen Hunor, care motivează ultimatumul dat lui Emil Boc de a se adopta înainte de 25 iunie a.c. Statutul Minorităţilor, prin faptul că la aceeaşi dată avea loc Consiliul Reprezentanţilor Unionali (CRU) al etnicilor maghiari, mai exact, o adunare a revizioniştilor unguri, unde el trebuia, musai, să prezinte raportul şi să arate că întreg planul de enclavizare a României a fost îndeplinit conform cu protocolul încheiat cu partenerii de guvernare. Afirmă, cu un nestăpînit tupeu, în faţa premierului pe care îl credeam român: „Eu, pe 25 iunie, vreau să mă duc la CRU cu adoptarea Statutului Minorităţilor“. Cititorul român, atent, poate să observe că acest CRU pare a fi un fel de „Mare Adunare Naţională“ peste Parlamentul României. Iată starea în care a fost adus Statul Naţional Unitar Roman, de către toate guvernele postdecembriste, între care guvernarea PDL pune vîrf la toate.

Nu s-ar fi ajuns în această stare dramatică, foarte aproape de izbucnirea unei revolte de neoprit, dacă guvernanţii postdecembrişti ar fi ţinut seama de avertismentele date, încă din 1990, asupra planurilor revizioniste ale UDMR, de către preşedintele Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor. Prin discursurile sale în Parlamentul României, precum şi cu multe alte prilejuri, prin publicaţiile patronate de către domnia-sa, a atras atenţia şi a demascat la timp toate manevrele iredentiştilor maghiari. În schimb cu ce s-a ales acest mare patriot înflăcărat, bărbat cu o înaltă cultură? Cu epitetul de extremist. Prin fraudarea, la lumina zilei, a alegerilor, PRM a fost scos din Parlamentul României, în timp ce revizioniştii unguri, membri ai aceluiaşi Parlament, au fost şi sînt consideraţi ca făcînd parte din „lumea bună“. Iată cum a gîndit şi gîndeşte mereu această „lume bună“, gînduri redate, cu voce strigată, de către unul din liderii ei, Marko Bela: „Vrem casele, pădurile, pămîntul înapoi“ (citat din memorie). Sîntem îndreptăţiţi să ne întrebăm: care case, care păduri, care pămînt? Să nu ne scape din vedere faptul că dl. Marko Bela este vicepremier al Guvernului, care acceptă să ţină la sîn un şarpe veninos.

Aproape tot ceea ce a declarat şi a scris Tribunul, de-a lungul a 21 de ani, despre manevrele, intenţiile şi faptele grave ale iredentiştilor unguri, se reia astăzi de către o bună parte a presei, prin materiale care demască activitatea duşmănoasă, plină de ură sălbatecă, dusă împotriva românilor şi a Statului Naţional Unitar Român. Pînă şi „Adevărul“ publică într-un serial materiale despre evenimentele din decembrie 1989, arătînd crimele abominabile comise în Transilvania de către bande neo-horthyste, care au ucis în bătaie ofiţeri de miliţie şi securitate, batjocorindu-le corpurile inerte chiar în faţa soţiilor şi a copiilor, vina lor fiind aceea de a fi români. Nu întîmplător, grupuri înfierbîntate strigau: „Gata cu românii! Gata cu românii!“

(va urma)

Radu Pădurariu