Seriale Documentare

Arătările şi vedeniile unui mare duhovnic creştin (2)

Am văzut demonul ce străjuieşte satul meu natal, Valea-Glodului

La capătul de Apus al podului din satul Valea Glodului (Suceava), l-am văzut pe demonul ce stăpîneşte, prin păcate şi tulburări, pe locuitorii satului, ajutat de alţi 8-9 demoni. Acest demon purta o armă şi era îmbrăcat în haine negre şi strînse pe corp, mulate, aşa cum poartă, după moda de astăzi, unii tineri, de li se văd toate formele corpului. Era înalt, subţirel şi tînăr, cam de vreo 20-25 ani, cu ochii vioi şi negri. Faţa îi strălucea în negru, ca şi ochii. Pe cap purta o căciulă neagră ţuguiată. Ceilalţi demoni care îl însoţeau erau îmbrăcaţi în cămăşi vechi şi murdare. Cel ce era comandant m-a observat şi a început să mă ademenească cu fel de fel de ispite, pentru a mă coborî din treapta pe care mă aflam şi să accept anturajul lor, spunîndu-mi că ei sînt buni, prietenoşi şi că o s-o duc bine în compania lor. Am răspuns numai cu gura că da, că accept, dar, cu mintea şi cu inima, gîndeam la Dumnezeu şi la cetele cele cereşti, şi că nu voi face ceea ce a spus el. Atunci, s-a înfuriat cumplit şi a început să mă vorbească de rău şi să dea ordine împotriva mea. Văzîndu-l că şi-a ieşit din fire şi-i trimite pe cei de sub comanda lui peste mine, am plecat, furişîndu-mă să nu fiu observat de un alt paznic, ce stătea deoparte.

Am văzut cum arată demonul

făgăduinţelor (promisiunilor) călcate

Dacă ţi-ai luat o făgăduinţă, de exemplu: să nu mai mănînci ceva anume (carne), sau de a nu mînca nimic o zi pe săptămînă, adică să ţii post negru, dar, într-o anumită conjunctură, ţi se pare lucru nevinovat de a te înfrupta la masă cu de toate şi în cantităţi mari, încît să-ţi satisfaci pofta pe deplin, nesocotind făgăduinţa luată, atunci ai căzut în vicleşugul unui diavol. Acesta are chipul unei vaci albe cu pete cenuşii, pe care o păzesc 2 demoni de statura unor copii, îmbrăcaţi într-o cămaşă cu poale lungi, făcută din fuior, peticită şi ruptă, de culoare albicioasă. Copiii sînt cu vîrste cuprinse între 5 şi 12 ani, unul mai mare ca trup şi vîrstă, iar altul mai mic. Sînt foarte iscoditori. Au ochii deformaţi, cum n-am mai văzut vreodată. Sînt cu capul gol, dar părul lor arată ca tufele de mirişte, zburlit în sus, ridicat ca nişte ţepi. Faţa le este, şi ea, deformată. Sînt orbitori. Dacă ţi-ai făgăduit o zi de post negru, pentru a putea dobîndi de la Dumnezeu îndeplinirea unei cerinţe, din care s-ar fi făcut multă vestire de bine în lume, precum vindecarea unui bolnav, scoaterea unui izvor de tămăduire etc., atunci, pentru pierderea făgăduinţei, dar şi a cerinţei, ai de-a face cu un demon cam de 14 ani, al cărui chip nu este pe deplin desluşit. Pe cap poartă o şepcuţă de şcolar, cu cozorocul lung şi de culoare cenuşie. Îmbrăcămintea, la fel ca faţa, este nedesluşită. Acesta îţi pune în inimă şi în gînd mîndria, pe lîngă frămîntarea şi ispita pe care ţi le aduce, de a nu putea săvîrşi făgăduita zi de post. El este în legătură cu cei doi de mai sus, făcînd aceleaşi lucruri ca ei, şi anume:

* Dacă te vede hotărît de a ţine ziua de post, atunci îţi scoate în cale fel de fel de ocazii, zile onomastice, vizita unor oameni dragi şi însemnaţi, ca să consumi mîncărurile pe care ţi le doreşti. Iar dacă ai rezistat ispitei, atunci îţi pune în gînd să le strîngi pentru ziua cînd le vei putea mînca. Dacă le-ai pus deoparte şi nu le-ai făcut milostenie în ziua aceea, te-a cîştigat, fiindcă nu ai făcut adevăratul post. Te va acuza că mîncarea, pe care trebuia s-o mănînci în ziua postului şi pe care nu ai mîncat-o, punînd-o deoparte, ai mîncat-o, de fapt, în altă zi, deci ai recuperat-o şi nu te-ai înfrînat cu adevărat de la ea. Adevăratul post este doar dacă în ziua aia ai dat milostenie mîncarea pe care trebuia s-o mănînci tu. Numai astfel va fi îndeplinită cerinţa ta.

* Dacă te vede hotărît, ca să te clintească, îţi aduce slăbiciune la stomac şi o foame cumplită, astfel încît să te gîndeşti tot timpul la mîncare, să tot calculezi cît mai ai de ţinut din post şi cînd se termină el, şi, aşa, să nu mai zici cu luare-aminte rugăciunile tale şi nici să citeşti cu luare-aminte Sf. Scriptură, să nu-ţi faci canonul dat de duhovnic şi nici rînduiala pe care ţi-a dat-o de urmat ca să poţi dobîndi îndeplinirea cerinţei.

* Dacă nici aşa n-a putut să te abată, atunci îţi va aduce în gînd şi în inimă mîndria că ţi se va duce vestea şi vei fi lăudat. Nume mare vei dobîndi. Telefoanele şi Radioul o vor spune. Om mare vei ajunge. Aceasta din urmă o face cel de-al treilea demon, cel mai mare, dacă ceilalţi doi n-au reuşit să te doboare.

Am văzut cum arată demonul

călcării bunelor obişnuinţe

Dacă te-ai hotărît să faci mereu ce-i plăcut lui Dumnezeu: milostenie permanentă la săraci, să te rogi întotdeauna dimineaţa, la amiază şi seara, ba încă şi la masă, să nu vorbeşti de rău pe alţii şi să nu pronunţi vorbe spurcate, să nu fumezi, să nu bei, să nu mănînci peste saţ, să mergi întotdeauna la Biserică. Acestea făcîndu-le, vei primi răsplată de la Dumnezeu locul de fericire veşnică, plin de bunătăţi nebănuite, pe care ochiul omenesc nu le-a văzut şi omul nu le-a avut niciodată în viaţa lui pămîntească: mese cu tot felul de bunătăţi, pîine albă ca soarele şi cîte nu se pot spune, după felul făgăduinţelor pe care ţi le-ai luat şi după felul cum le-ai îndeplinit. Şi numărul lor se înmulţeşte după numărul zilelor pe care le-ai îndeplinit fără ştirbire. Dar, împotriva ducerii la îndeplinire a acestor lucruri, atît de folositoare pentru suflet, stă un diavol. Acesta se luptă ca să te abată, îţi pune multe rele în cale: pagube, sărăcie, vorbe de hulă din partea celor din jur ş.a. Cînd faci rugăciune, îţi aduce somn sau ademeniri de a te întrerupe. Cînd te înfrînezi de la fumat şi de la băutură, îţi aduce vorbe rele de la cei ce iubesc patimile. Cînd te duci regulat la biserică, duminică de duminică, îţi aduce piedici: fie cu vitele, fie cu copiii, sau îţi dă oboseală. Şi atunci, cînd a reuşit să te îndepărteze de la această cale, îţi ia toate toate aceste bunătăţi. Aceşti demoni se arată sub chipul unor prieteni iubiţi şi foarte glumeţi, dar, din loc în loc, caută să-ţi pună piedici pentru a te doborî. Cînd au reuşit să te dea jos, se mai suie peste tine şi alţii, care au mai încercat şi nu au putut. Pentru că, de la călcarea unui obicei bun, cu foarte mare uşurinţă, urmează al doilea şi al treilea, pînă ce le pierzi pe toate şi devii un necunoscut atît în cer, cît şi între oamenii care se tot întreabă şi se miră de o aşa grabnică schimbare.

Dacă omul, după o cădere de cîtva timp, se reîntoarce cu hotărîrea nestrămutată că, pînă la mormînt, nu va mai da înapoi, toate cele pierdute le recîştigă. Dar dacă nu se mai întoarce, atunci şi cele cîştigate îi sînt toate pierdute.

(va urma)

ILARION ARGATU