Război corupţie

Traian Băsescu vede paiul din ochii altuia, în schimb, nu vede stiva de bîrne din ochii săi! (1)

Îmi propusesem, nu cu mult timp în urmă, să nu mă mai mire absolut nimic din tot ceea fac indivizii ce formează adunătura cu numele de Guvernul ROMÂNIEI. Ajunsesem la concluzia că respectivii au atins culmea aberaţiilor economice şi politice, fiind convins că mai mult de atît nu se poate. Şi totuşi, a existat un anume fapt, care m-a provocat în aşa hal, încît m-a determinat să-mi pun, încă o dată, mintea la încercare, pentru a-mi expune punctul de vedere. Este vorba de una dintre apariţiile, pe micul ecran, ale preşedintelui atotştiutor, prilej pentru ca acesta să-şi verse, ca de obicei, în faţa naţiunii, găleata portocalie, plină ochi cu aceleaşi inepţii pe teme economice şi cu atacuri sub centură la adresa Opoziţiei. A vorbit mult, a elaborat fraze goale-puşcă, lipsite de orice fundament economic, şi a bătut cîmpii cu atîta graţie şi într-un stil atît de monoton, încît cele două moderatoare care-i luau interviul - ispăşindu-şi, probabil, în acest mod, vreo penitenţă, dictată de pupincuriştii-şefi din TVR - erau gata-gata să adoarmă, în direct. În încercarea de a-l îndepărta pe insistentul Moş Ene, care le teroriza, în mod vizibil, genele, respectivele doamne i-au pus „preţiosului“ intervievat o întrebare menită, sperau ele, să alunge toropeala din studio şi să pună capăt lungului şir de fraze fără noimă, marca prezidenţială. Aşa că l-au întrebat ce anume a stat la baza deciziei sale de a-l desemna pe primul-ministru să primească onorul Gărzii Militare, de ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI, în condiţiile în care Constituţia stipulează foarte clar că, atunci cînd preşedintele nu este disponibil, din varii motive, onorul este primit de al doilea om în Stat, adică de preşedintele Senatului; în cazul nostru, de Mircea Geoană. Ei bine, răspunsul lui Băsescu a fost unul de-a dreptul stupefiant. Cu obişnuitu-i rînjet, atît de original, încît doamna Udrea ar face bine să dea fuga la OSIM, să-l înscrie ca „Marcă înregistrată“, Băsescu a declarat că a procedat astfel din cauza mizeriei care zace în spatele...lui Mircea Geoană. Evident că, după cum îi stă în obicei, a lăsat-o, şi de această dată, în coadă de peşte. N-a găsit de cuviinţă să dezvăluie tîlcul afirmaţiilor sale, motiv pentru care bietele moderatoare au rămas nelămurite. Ca şi noi, de altfel. De aceea, punem următoarea întrebare: Dacă ştie că, acolo, există o aşa mare mizerie, pentru ce nu dă dumnealui dispoziţie vajnicului deputat Prigoană să o cureţe, că doar cu asta se ocupă domnul cu pricina? Dar, după o matură gîndire, am înţeles unde bate chestiunea. Domnu’ Băse (sînt obligat să mai scurtez, uneori, cuvintele, pentru a face economie – că doar e criză, nu?) a procedat aşa cum zice o vorbă din folclor, şi anume: ,,A bătut şeaua, ca să priceapă iapa”. În cazul de faţă, iapa este prostimea, adică, noi, cei ce reprezentăm „poporul suveran“ şi care înjurăm de mama-focului, şi-n culcare, şi-n sculare, ceasul în care ne-am pricopsit cu un asemenea şef de Stat şi cu a lui Ciumă Portocalie! Ne-am dat seama că, de fapt, Traian Băsescu a pus în funcţie acea armă, de care se foloseşte, cu mare măiestrie, ori de cîte ori îşi termină argumentele, expuse sub forma veşnicelor inepţii şi a filozofiei lui de doi bani: aruncarea pisicii în curtea Opoziţiei. De aceea, cunoscîndu-l, deja, ca pe un cal breaz, sînt convins că, dacă am putea stoca răutăţile, grosolăniile, discursurile duplicitare, minciunile şi frazele demagogice pe care le tot livrează domnul Băsescu, de vreo 6 ani încoace, poporului suveran, şi dacă acestea ar avea un preţ de piaţă, în mod sigur, PIB-ul ROMÂNIEI ar creşte vertiginos, iar pensiile noastre s-ar mări atît de mult, încît nici nu ne-ar mai încăpea banii în buzunare. Dar, din păcate, tot ceea ce debitează dumnealui, în realitate, nu e altceva decît ,,barbologie” chioară, care nu valorează nici cît o ceapă degerată! N-o spun eu. O spune şi-o arată starea de plîns în care a ajuns poporul.

După cum se ştie, în jurul domnului Băse (iar am folosit o prescurtare, tot din motive de criză!) roiesc o mulţime de pupincurişti devotaţi, dintre care unii, pe motiv că ar fi super-calificaţi în diverse domenii, au fost propulsaţi în funcţiile de consilieri prezidenţiali. Aşa o fi, dar eu am o mare dilemă, şi anume: ori consilierii cu pricina sînt un fel de „Tufe de Veneţia“ în domeniile respective şi îi livrează preşedintelui aberaţii de care rîd şi curcile, ori le place să facă ceea ce-n limbajul de gang se numeşte ,,mişto”, într-un fel atît de subtil, încît dumnealui nici nu se prinde; din această cauză, de cele mai multe ori, omul de la Cotroceni o dă în bară, sau stîrneşte plictisul şi lehamitea auditoriului.

Închipuindu-şi, probabil, că românul are mintea scurtă şi, deci, uită repede, domnu’ Băsescu îl imită din ce în ce mai mult pe Ceauşescu: se străduieşte să ne convingă de faptul că o personalitate ca domnia-sa nu s-a mai văzut pe faţa Pămîntului, dă indicaţii şi se amestecă în toate, numai că, din păcate, fără vreun rezultat benefic pentru ţară. Da, Ceauşescu se implica în toate, se credea cel mai bun arhitect, cel mai bun constructor, economist, doctor ginecolog, istoric, politolog, filozof ş.a.m.d., însă a lăsat, în urma lui, realizări de care poporul beneficiază şi astăzi, drept pentru care, din ce în ce mai des, tot mai mulţi români au început să-l pomenească, apreciindu-i meritele.

(va urma)

Niculae Ghiţă