Război corupţie

Traian Băsescu la Washington: o vizită second-hand (1)

Vizita preşedintelui României, la Washington, a fost denumită, conform uzanţelor internaţionale de ceremonie şi protocol drept una de lucru.

Periplul transatlantic a fost ţinut secret, dar cea mai mare parte a elementelor sale au devenit publice, în pofida preocupării explicit declarate a preşedintelui de „a păzi“ vizita de ochii analiştilor şi a presei. De altfel, în avionul prezidenţial şi în timpul vizitei (neobişnuit de scurtă şi lipsită de un adevărat program de lucru – n.a.) ziariştii au fost puţini la număr, ceea ce arată că s-a dorit ca totul să fie pus sub tăcere.

La Bucureşti, analiştii obiectivi au remarcat cîteva elemente caracteristice ale vizitei, cu toate preocupările de păstrare a conţinutului ei secret, adică departe de ochii mass-mediei. Aceasta îmi aminteşte de o anecdotă americană pe care am auzit-o încă din 1966, cînd am fost prima dată în SUA, ca membru al unei delegaţii oficiale: „John, stai să-ţi spun un secret. Mulţumesc prietene, tocmai l-am citit în New York Times“.

A rezultat că în puţinele contacte avute la Washington, Traian Băsescu a discutat, în special, cu vicepreşedintele J. Biden şi mai puţin cu preşedintele Barack Obama. Cu acesta din urmă preşedintele Băsescu s-a văzut, după toate informaţiile, în afara programului vizitei oficiale, pentru cîteva minute, în Biroul Oval de la Casa Albă, şi asta mai mult pentru obişnuita fotografie, în cadrul protocolului american. S-a mai aflat că discuţiile cu reprezentanţii Administraţiei americane s-au referit, în principal, la probleme politice şi militare, chestiunile economice fiind lăsate deoparte, deşi România traversează de multă vreme o perioadă de criză, care se anunţă de durată şi fără o perspectivă clară de depăşire ori remediere, cu toate măsurile anemice ori eronate ale guvernului şi în ciuda tuturor promisiunilor aberante.

Amintim că între România şi SUA există un „parteneriat strategic consolidat“, pe plan bilateral şi în NATO, care a condus, practic, la înhămarea ţării noastre la strategia geopolitică a Washingtonului, bazată, sub pretextul combaterii terorismului, pe expansiune la scară globală, în special în zone cu poziţie strategică şi cu resurse petroliere şi minerale de mare valoare.

Avem în vedere intervenţiile militare ale SUA (cu sprijinul unor aliaţi, între care şi România – n.a.) în Irak, Afganistan, Kosovo, Libia, precum şi acţiunile de destabilizare din unele foste republici sovietice, precum şi din Egipt, Tunisia, Siria, Pakistan şi din alte ţări. Unii comentatori de presă şi analişti politici au remarcat faptul că partea română s-a aflat, prin această vizită, într-o poziţie secundară şi inechitabilă, în convorbiri abordîndu-se mai mult „ce poate face România pentru Statele Unite, decît ce pot face SUA pentru o ţară ca România“. Ori, este evident că Statele Unite, dacă ar dori, prin potenţialul lor industrial, agricol şi tehnologic ar putea contribui la dezvoltarea României, la depăşirea crizei, la modernizarea agriculturii, la promovarea ştiinţei, tehnologiei, învăţămîntului, ocrotirii sănătăţii ş.a. Constatăm că, pînă în prezent, raporturile economice, comerciale şi tehnico-ştiinţifice ale României cu SUA sînt la un nivel scăzut, investitorii americani nu se grăbesc spre România, iar prezenţa Statelor Unite în ţara noastră se face simţită doar prin construirea unei ambasade-mamut, prin instalarea unor baze militare la Mihail Kogălniceanu, Năvodari şi, nu în ultimul rînd, la Deveselu (locul de amplasare a „scutului antirachetă“ n.a.), prin achiziţionarea unor întreprinderi industriale (Uzinele Ford, de la Craiova), a unor castele cu mare însemnătate istorică, terenuri, etc. De menţionat că şi la Roşia Montană – unde se află cel mai mare zăcămînt de aur şi argint din Europa – se vorbeşte că în spatele acestei controversate afaceri, în care este implicată compania „Gold Corporation“, s-ar afla interese americane, pentru care a făcut lobby cunoscutul cetăţean american de origine maghiară George Sörös, implicat activ, între altele, în susţinerea unor proiecte antiromâneşti ale Ungariei şi maghiarilor de la noi.

(va urma)

Nicolae Chilie