Război corupţie

S-a ajuns la vorba noastră: CNSAS, otrăvită Cutie a Pandorei, trebuie să dispară

De cîtva timp, asistăm la un scandal care tinde să împartă în două lumea scriitorilor, a oamenilor de cultură în general. De la o zi la alta, lucrurile se precipită parcă şi mai tare, existînd riscul să cuprindă întreaga noastră intelectualitate, a cărei coeziune, ce-i drept, nu mai există la nivelul la care ar trebui. Aşa-zisa elită, formată din cîţiva oameni cu CV-uri de care ar trebui să le fie ruşine, indivizi asupra cărora planează o mulţime de suspiciuni, inclusiv faptul că dansează după cum li se cîntă de undeva din afară, s-a lăsat cumpărată şi de actuala putere.

Că aşa stau lucrurile noi am spus-o de mult, mai ales prin vocea redactorului-şef al revistei, dr. Corneliu Vadim Tudor. Constatăm că în ultimul timp, mulţi oameni au ajuns la vorba noastră: CNSAS-ul, instituţie destabilizatoare a societăţii româneşti, trebuie să dispară. Cu atît mai mult cu cît acest Consiliu a fost transformat într-o armă politică a celor care, prin manipularea oamenilor şi frauda electorală, au reuşit să ajungă la conducerea ţării. Treptat, tot mai mulţi oameni, nemaisuportînd matrapazlîcurile Puterii de astăzi şi lăsînd la o parte lehamitea de a se duela cu aceasta, au început să spună lucrurilor pe nume, fără menajamente. Nu vom intra în miezul scandalului CNSAS-Breban, Manolescu et comp. Considerăm că nu este cazul. Putem spune, însă, că este scandalos şi ruşinos tot ce se întîmplă; că afectează imaginea ţării în ansamblu şi că s-a oferit tuturor, inclusiv străinătăţii, încă un motiv să se convingă asupra faptului că în România este ceva...putred. De fapt, la noi, faptele şi, în primul rînd, rezultatele obţinute dovedesc că putreziciunea a pătruns peste tot: în politică, în economie, în finanţe-bănci, în învăţămînt. Iar acum, iată scandalul scriitorilor. Treaba lor, ar putea spune cineva. Nu-i chiar aşa, pentru că, după cum deja am spus, ceea ce se întîmplă nu vizează unul, doi, cîţiva scriitori, ci pe mulţi dintre cei ce fac parte dintr-unul din cele mai importante domenii de activitate ale ţării - cultura. Fără îndoială, cu timpul, lucrurile se vor reaşeza, dar tot mai mulţi oameni îşi manifestă convingerea că atîta timp cît va exista CNSAS-ul şi acesta îşi va desfăşura activitatea ca şi pînă acum, linişte nu va fi. De aici, de la această instituţie, s-a aruncat şi se aruncă mereu sămînţa discordiei şi a scandalului. Din nefericire, constatăm că aceasta s-a prins, creînd probleme, producînd chiar şi victime. Atmosfera devine tot mai încărcată, oamenii se demobilizează şi, văzînd că situaţia din ţară nu oferă nici o şansă de afirmare, se blazează, renunţă la a mai face ceva. Unii aleg străinătatea. Spunea preşedintele Băsescu, nu de mult, că statul nostru, România, nu are nici o obligaţie faţă de cetăţenii săi. Oare, aşa să fie?

Nu are rost să enumerăm de cîte ori în paginile revistei „România Mare“ au apărut materiale prin care s-a arătat cît de dăunător este acest CNSAS, transformat de Putere într-un instrument al său. Şi nici de cîte ori Corneliu Vadim Tudor, preşedintele Partidului România Mare, a cerut în Parlament, la conferinţele sale de presă sau în documentele de partid, să se treacă neîntîrziat la desfiinţarea acestui Consiliu, care, ajuns pe mîna unora preocupaţi de realizarea altor interese decît ale societăţii româneşti, a fost transformat într-o sperietoare. Vom arăta, însă, ce au declarat sau au scris unii oameni de litere, care, iată, au ajuns la vorba noastră. Oferim cîteva exemple extrase din revistele literare de la Bucureşti, procupate vizibil de evoluţia actualului scandal dintre scriitori.

– Aura Christi, poetă, scriitoare, redactor şef la „Contemporanul“: „Evident, CNSAS-ul a comis un flagrant abuz, făcînd publică o decizie în absenţa unei hotărîri definitive a instanţei judecătoreşti, singura în drept - conform cutumei existente - să constate explicit colaborarea cu Securitatea ceauşistă a cuiva anume... Oricum, ar fi cazul ca CNSAS-ul să se retragă şi să lase totul pe seama altor cercetători care să facă, cu adevărat, dosarul de instanţă publică doar pentru cei incontestabil vinovaţi. CNSAS-ul, transformat în sursă de intoxicare, poluare, învrăjbire, calomniere, terfelire, distrugere a legendelor vii ale literaturii române... CNSAS-ul – o fantomă care distruge imaginea unor personalităţi de prim rang, distruge vieţi, destine... în interesul unor grupuri aflate în spatele acestei entităţi. Cu toţii cunoaştem care sînt aceste grupuri de interese ... CNSAS-ul – entitate care funcţionează pe bani publici, o fantomă care duce o politică antinaţională... Chiar este nevoie de această entitate distrugătoare ? Nu este o povară prea scumpă, plătită din bugetul ţării în vremuri de criză economică, morală?“.

– Scriitorul Ion Lazu: „...Am ajuns să cred că aceşti oameni care, la intervale bine calculate sau în funcţie de tensiunile sociale, scot la iveală încă un caz şi încă unul, aceste grupări malefice urmăresc să dea societăţii civile de la noi mai multe lovituri deodată, pe cît de nefondate, pe atît de distructive: mai întîi să-i compromită pe scriitorii de primă linie, apoi să ne scîrbească de noi înşine, să ne decurajeze că vom afla veodată adevărul-adevărat, căci ne va prezenta de fiecare dată numai ce le convine lor să ne servească...şi mai observ că nu contenesc să ne ţină sub stress: cine urmează? Ce o să mai iasă din această otrăvită Cutie a Pandorei care se dovedeşte a fi arhiva CNSAS, aşa cum au gestionat-o? Şi încă alte multe obiective vor mai fi urmărind aceşti oameni, în jocurile lor diavoleşti, mereu bine plătiţi, mereu ascunşi privirilor noastre, mereu jucînd la două capete. Este, pur şi simplu, scandalos, revoltător şi exasperant să fii mereu la cheremul acestei noi poliţii politice... Repet, profund afectat: Urîte vremuri am apucat, în locul mult promisei şi doritei societăţi democratice!“.

– Omul de litere de la Iaşi, Adi Cristi, poet, prozator, publicist, editor este mai direct şi mult mai categoric în aprecieri la adresa CNSAS, arătînd, totodată, cine se află, de fapt, în spatele acestuia. Iată ce scrie el în „Contemporanul“, din luna mai a.c.: „Fără a mă îndepărta prea mult de obsesia declarată a vremii, dezastrul general provocat de actuala guvernare, aş îndrăzni astăzi să fac o paranteză şi să mă refer la un instrument pe care Puterea nu a ezitat să-l folosească întru alimentarea maşinii de discreditare a valorii care incomodează. Pentru politicienii care sînt împotriva guvernanţilor a fost inventat DNA-ul şi arestările preventive în direct, discreditarea prin presă, aducerea la tăcere a incomozilor. Pentru oamenii care au impact în societatea civilă şi care fac valuri împotriva Puterii, dar şi pentru a-i mulţumi pe tot felul de «şoptitori la ureche», ai căror adversari personali devin mai obraznici şi mai periculoşi pentru tihna funcţiilor considerate a fi însuşite «pour toujours», a fost desemnat CNSAS-ul. În ultimii ani, acesta a devenit DNA-ul societăţii civile. Cu aceeaşi impertinenţă, cu aceeaşi obedienţă faţă de Putere, CNSAS-ul intervine nepermis în distrugerea valorilor care incomodează. Ultima măgărie produsă de acest instrument CNSAS, lipsit de o altă productivitate decît aceea de a spori tensiunea într-o societate din ce în ce mai blazată şi mai neinteresată de momentul trist al Securităţii... Totul este o prostie, o impostură, o găinărie, o încercare jalnică...“.

Evenimentele şi frămîntările de la Bucureşti, cu toate convulsiile lor, unele dureroase şi chiar umilitoare, au ecou şi peste hotare, diaspora românească reacţionînd şi ea. Desigur, în primul rînd au ieşit la rampă oamenii de litere. Ni se pare demnă de toată atenţia chemarea pe care am citit-o într-o corespondenţă sosită din Israel, de la un reprezentat de seamă al scriitorilor români din Ţara Sfîntă. Acesta, referindu-se la actualul „scandal scriitoricesc“ de la Bucureşti, provocat de recenta măgărie a CNSAS, printre altele, scrie: „Treziţi-vă oameni buni, desfiinţaţi metoda distrugerii folosind Securitatea. 20 de ani au fost de ajuns!“.

Aşadar, astfel este apreciat CNSAS-ul: ca o armă pe care actuala Putere a folosit-o şi o foloseşte ori de cîte ori vrea să reducă la tăcere adversari politici, indiferent cine ar fi ei, şi maniera în care aceştia ar putea s-o deranjeze într-un fel sau altul. Acum sau mai tîrziu.

De fapt, aşa cum deja am arătat, nu este pentru prima oară cînd se fac asemenea constatări, se vorbeşte şi se scrie despre ele. Concluzia principală care se desprinde din toate acestea este că acest CNSAS trebuie desfiinţat. Aceasta nu înseamnă că arhiva fostei Securităţi trebuie distrusă. Nu, sub nici o formă, dar să fie folosită în interesul apărării ţării, a poporului român; să nu se mai afle la cheremul unora şi altora, politician sau nu, autohton sau străin, exploatînd-o în scopuri meschine, dăunătoare României. Pentru a se lua o hotărîre în acest sens, desigur cea mai bună, problema CNSAS pentru că, într-adevăr, a devenit o problemă, la analiza ei trebuie să participe toţi factorii de decizie, începînd cu Preşedinţia, cu tot stafful ei de consilieri, experţi, analişti etc.

Bine ar fi dacă Traian Băsescu s-ar hotărî să desfiinţeze, cît mai repede, acest Consiliu, care a dovedit din plin că nu a contribuit şi nici nu va contribui cu ceva la îndreptarea situaţiei dezastruoase în care se află ţara. Dacă dl. preşedinte va desfiinţa CNSAS-ul, ar fi un al doilea lucru bun pe care-l va face, ca om politic, pentru societatea românească. Primul? Crearea unei reţele de WC-uri publice în Bucureşti, pe vremea cînd deţinea funcţia de primar general al Capitalei.

Vasile Ion Dumitru