Război corupţie

Repere ale decăderii economiei, în anii tranziţiei actuale, şi ale subordonării ţării intereselor străine (5)

La cele menţionate, se adaugă, între altele, începînd din primii ani ai tranziţiei actuale, pierderile de producţie şi de venit naţional, aproape imposibil de cuantificat, generate de: distrugerea, dispersarea şi înstrăinarea marilor obiective şi platforme industriale, construite, în epoca precedentă, pe întreg teritoriul ţării; dezafectarea unor structuri productive şi reducerea capacităţilor de producţie din ramuri industriale mari purtătoare de progres tehnic şi de înaltă competitivitate pe plan internaţional, cum sînt: construcţiile de maşini şi utilaje complexe, chimia şi petrochimia, electronica şi electrotehnica, mecanica fină şi optica, mijloacele de automatizare, energetica nucleară, producţia de nave şi utilaj naval etc. – toate acestea fiind, din perspectivă ştiinţifică, tehnică şi economică, de un interes major pentru România. Pe toate aceste 3 planuri, ţara noastră a devenit, din nou, dependentă de ţările dezvoltate, industrializate, aşa cum s-a întîmplat în perioada anterioară anului 1938.

În agricultură, ca efect, în lanţ, al scăderii şi deteriorării producţiei industriale de tractoare şi maşini agricole moderne, al declinului producţiei de îngrăşăminte chimice şi sisteme de irigaţii – în 2009, acestea din urmă se mai găseau, fizic, doar pe 9,35% din suprafaţa totală irigată, existentă în 1989 – precum şi al procesului de fărîmiţare a suprafeţei agricole a ţării în aproape 4 milioane de exploataţii individuale, au rămas necultivate, an de an, pînă la 2-3 milioane de hectare de teren arabil. Astfel, producţia vegetală şi animală, aflată în descreştere continuă, pune, tot mai mult, în pericol securitatea alimentară a populaţiei. Pentru exemplificare, precizăm că, în 2009, potrivit datelor oficiale publicate, producţia de grîu şi secară a reprezentat 65,9% din cea realizată în anul 1989. Raportat la acelaşi an, producţia de orz şi orzoaică a fost de 34,4%, cea de legume boabe – de 20%, cea de sfeclă de zahăr – 11,9% etc. În domeniul zootehniei, numărul bovinelor a scăzut, în 2009, faţă de 1989, la 39,9%, cel al porcinelor – la 49,6%, cel al ovinelor – la 59,1% ş.a.m.d. Drept consecinţă, România este obligată, în tranziţia actuală, ca, şi în această ramură de producţie, vitală pentru existenţa şi dezvoltarea societăţii, să-şi subordoneze interesele naţionale şi nevoile de hrană ale populaţiei pretenţiilor şi ordinelor impuse de ţările bogate ale lumii, aşa cum s-a întîmplat în anii anteriori celui de-al II-lea război mondial. Ca şi atunci, au fost adoptate o serie de soluţii menite să conducă la înfometarea şi înrobirea Poporului Român, soluţii dictate de instituţiile financiare internaţionale şi de aceleaşi forţe externe, ostile progresului ţării noastre.

(va urma)

Prof. univ. dr. GAVRILĂ SONEA