Război corupţie

Democraţia pedelisto-dîmboviţeană (4)

În altă ordine de idei, pe lîngă abuzurile comise în cazul evacuării sediului PRM, în Justiţia română s-au înregistrat numeroase alte nereguli, care au produs efecte negative asupra imaginii României în străinătate, printre deciziile discutabile figurînd eliberarea din detenţie a unor infractori de mare calibru, sub diverse pretexte, uneori destul de străvezii, cum ar fi acelea că persoanele respective „nu suportă regimul din penitenciar“,  sau că „nu prezintă pericol social“, precum şi alte motivaţii inventate. Toate acestea oferă imaginea unei justiţii care nu respectă normele de drept, aşa cum o impune misiunea ei primordială, ci acţionează la comandă politică, servind interese de grup. Cu toate acestea, nutrim speranţa că, în cazul abuzurilor săvîrşite la adresa Partidului România Mare şi a conducătorilor săi, în cele din urmă, se va decide soluţia corectă, democratică, în deplină concordanţă cu prevederile Constituţiei ţării, cu normele Uniunii Europene, ale OSCE şi ale Dreptului internaţional, în care principiul pluripartidismului, al respectării drepturilor formaţiunilor democratice din Opoziţie ocupă un loc central. Este evident că, dacă se doreşte edificarea unei democraţii autentice, propice dezvoltării personalităţii umane şi progresului societăţii, nu pot exista două democraţii – una pedelisto-dîmboviţeană şi alta – general recunoscută, ca sistem social politic specific unui Stat de Drept. Modul în care, astăzi, la mai bine de 2 decenii de la evenimentele din decembrie 1989, funcţionează sau, mai bine zis, „nu funcţionează“ Justiţia din ţara noastră, confirmă, din păcate, opinia unui fost bolşevic, devenit, peste noapte, ideolog capitalist (l-am numit pe semitul Silviu Brucan, dispărut dintre noi), care, într-una din numeroasele sale „lucrări teoretice“ post-decembriste (aflate în totală contradicţie cu teoriile staliniste publicate, tot de el, în ,,Scînteia”, fostul organ central al CC al PCR – n.a.), afirma că, în România, se construieşte un „capitalism primitiv“.

La nivelul de civilizaţie al Secolului XXI, al avioanelor de mare viteză, al automobilelor inteligente, al roboţilor, al telefoniei mobile şi internetului, al războaielor de cucerire sub masca „combaterii terorismului“, este nevoie nu de „capitalism popular“, de ţări sărăcite, conduse de coaliţii şi guverne de centru-dreapta, care slujesc grupuri restrînse şi privilegiate, ci de construirea unei societăţi bazate pe libertate, egalitate de şanse, solidaritate socială şi apărare reală şi strictă a păturilor dezavantajate ale populaţiei.

(va urma)

NICOLAE CHILIE