Război corupţie

Democraţia pedelisto-dîmboviţeană (5)

Marile manifestaţii de la finele anului 2010, din Bucureşti şi din aproape toate judeţele ţării, la care au luat parte toate categoriile de oameni ai muncii – funcţionari publici, cadre didactice, personal medical, poliţişti ş.a., au reprezentat tot atîtea reacţii de nemulţumire a mediului social faţă de o coaliţie de guvernare ostilă majorităţii populaţiei, faţă de o politică internă şi externă contrară interesului naţional.

Este, de aceea, grav şi regretabil că PRM a devenit ţinta unor atacuri repetate ale Puterii, fiindcă astfel de acţiuni contravin flagrant interesului naţional, cerinţelor funcţionării unei democraţii autentice, precum şi integrării reale a României în marea construcţie politico-economică europeană.

Nedreptatea făcută de guvernanţi şi de instrumentele lor juridice Partidului România Mare este cu atît mai evidentă, cu cît alte formaţiuni politice au reuşit să intre în posesia a numeroase sedii atît în Bucureşti, cît şi în provincie. Multe dintre acestea sînt adevărate palate, pentru care se plătesc chirii modice, fără ca nimeni să le conteste dreptul de a le ocupa.

În opinia noastră, Parlamentul ţării ar trebui să se implice direct în soluţionarea acestor probleme, întrucît, în domeniul imobiliar, s-au acumulat grave anomalii şi acte ilegale. De exemplu, este complet nedrept ca trădători de ţară notorii, cum este cazul lui I. M. Pacepa, şi urmaşii unor foşti mari proprietari, care au părăsit ţara după 1945 şi au murit în străinătate, să revendice şi să obţină diverse bunuri imobiliare de la Statul Român, care nu cercetează modul în care acestea au fost dobîndite. Bunurile respective, care aparţin patrimoniului naţional, comunităţilor locale sau chiar unor oameni simpli, sînt retrocedate - cu prea mare uşurinţă şi, adeseori, prin mijloace veroase - unor persoane care nu au avut şi nu au nimic în comun cu ţara.

La fel ca vînzarea către străini a bogăţiilor solului şi subsolului ţării noastre (a se vedea cazul „Roşia Montană“ şi multe altele), acest proces al retrocedărilor are drept consecinţe înstrăinarea avutului naţional şi pauperizarea unor generaţii întregi de români, prezente şi viitoare. Din noianul de opinii şi consideraţii pe această temă, ni s-au părut deosebit de pertinente cuvintele rostite recent, pe un post de Televiziune, de către un om politic responsabil: „Este mai necesar ca oricînd ca toţi cetăţenii ţării să aibă în minte îndemnul cuprins în primul vers al Imnului naţional – una din principalele embleme ale înseşi fiinţei noastre naţionale“.

(va urma)

NICOLAE CHILIE