Război corupţie

De la „Să trăiţi bine!“ la mizerie generalizată (1)

Din decembrie anul trecut, luîndu-mi un fel de vacanţă, am citit mai mult ca de obicei. M-am delectat cu tot ce mi-a căzut în mînă şi, astfel, am avut posibilitatea să constat că nu numai presa este preocupată de situaţia social-economică şi politică a ţării, de mizeria spirituală şi materială în care Poporul Român trăieşte astăzi, ci şi Biserica. Am constatat, de asemenea, că şi scriitorii au început să radiografieze în operele lor situaţia deplorabilă în care ne aflăm pe toate planurile, dar şi lipsa oricărei speranţe că lucrurile se vor îndrepta într-un viitor previzibil. Lozinca „Să trăiţi bine“, sub care actuala conducere a ţării a defilat, cu 6-7 ani în urmă, de-a lungul şi de-a latul ţării, cerînd electoratului s-o sprijine pentru a ajunge la Putere, s-a dovedit a fi o mare minciună.

Cel care a lansat-o, respectiv preşedintele Băsescu, înconjurat de oameni fără scrupule cînd este vorba de interesele lor personale meschine, a reuşit, prin sforării politice, financiare şi juridice, să instaureze un regim devenit atît de detestat de români, încît tot mai mulţi compatrioţi au început să regrete condiţiile de muncă şi de viaţă care au existat în ţară, înainte de decembrie 1989. Faptul că şi Biserica s-a sesizat în legătură cu situaţia alarmantă în care se află întreaga ţară este cît se poate de îmbucurător şi, pe undeva, dătător de speranţă. În Pastorala de Crăciun 2010, semnată de Prea Fericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, citită în faţa altarului de cucernicii părinţi, printre altele, s-a arătat: „Acum, în jurul nostru este multă suferinţă şi sărăcie, singurătate şi neajutorare... Căminele de bătrîni şi de copii, unităţile medicale, cantinele pentru săraci şi multe programe de caritate ale Bisericii noastre au, în continuare, nevoie de sprijin, pentru ca aceia care au iniţiat şi realizat programe filantropice să nu se descurajeze, să nu înceteze lucrarea lor, necesară altora... Familia trebuie să fie, mereu, în centrul Bisericii... Copiii şi tinerii sînt dezorientaţi, sau tentaţi să caute fericirea în droguri nocive pentru suflet şi trup. Pe fondul sărăciei şi al migraţiei părinţilor în străinătate, mulţi copii sînt tentaţi să abandoneze şcoala şi să trăiască o viaţă dezordonată şi fără un ideal concret“. Perfect adevărat. Din nefericire, aceasta este situaţia, iar drept credincioşii, oamenii în general, ştiu şi cine se fac vinovaţi de toate neajunsurile în care, astăzi, se zbat copiii, adolescenţii, maturii şi bătrînii ţării. În Pastorala la care ne referim se face apel la Solidaritate omenească şi creştinească, întrucît „criza stabilităţii sau a unităţii familiei se amplifică în contextul creşterii sărăciei, şomajului şi a nesiguranţei zilei de mîine“. Chemarea la solidaritate este cît se poate de nobilă. Aceasta a fost invocată şi de actuala conducere a ţării, de autorităţile Statului care, avînd în mîna lor, cum se spune, pîinea şi cuţitul, „operează“ fără să ţină seama de faptul că familii întregi trăiesc în sărăcie. Aşa se face că a reapărut şi este în creştere analfabetismul, că se închid şcoli şi spitale, starea de sănătate a oamenilor este tot mai precară, iar tineretul, simţind că nu are nici o perspectivă, emigrează peste hotare… Şi, ca urmare la toate acestea, ţara se duce de rîpă.

(va urma)

Vasile Ion Dumitru