Război corupţie

De la „Să trăiţi bine!“ la mizerie generalizată (4)

Într-adevăr, este o mare diferenţă între lumea şi atmosfera de viaţă descrise în primele cărţi ale lui Mihai Epure, precum „Ikebana de gînduri“ ori „Dor de Sakura“, şi acest ultim volum, intitulat „Demisia din viaţă“. Autorul n-o spune explicit, dar, din lectura atentă a textului, rezultă că, în sufletul său, el este dezamăgit. Şi nu puţin. De aceea, probabil, a şi ales acest titlu. Trebuie, însă, spus că recenta carte a lui Mihai Epure nu se rezumă la cele arătate mai sus; ea prezintă cititorilor şi adevărata faţă a unor politicieni de ieri, cum ar fi Tudor Postelnicu, dar şi a unora dintre cei de azi, precum Ion Iliescu.

Despre mizeria socială şi morală actuală au început să scrie, chiar destul de des, şi revistele literare. Problemele abordate şi semnalele de alarmă apărute în paginile acestora vizează îndeosebi aspecte referitoare la politica cultural-educativă promovată la nivel de ţară. De pildă, într-un număr din octombrie 2010 al revistei ,,Contemporanul”, scriitoarea Magda Ursache atrage atenţia, în modul cel mai serios, asupra efectelor negative pe care anumite posturi TV le induc în rîndul tineretului şi, în general, în cel al telespectatorilor, prin mediatizarea excesivă a unor subiecte marginale sau aducerea în prim-plan a unor personaje lipsite de orice valoare. Iată, în esenţă, cîteva observaţii ale autoarei: „Televiziunea face totul ca să ne scoată cărţile din casă“; „Statul a declarat divorţ cărţii“. Sau: „... Modelele impuse tinerei generaţii sînt cuplurile Columbeanu şi Lis, plus clanul Prigoană ori madam Tatoiu, care scapă prea des la microfon“.

În această analiză (care ocupă o întreagă pagină de revistă), pe cît de pertinentă, pe atît de oportună, apare şi numele omului de la Cotroceni. Luîndu-l în derîdere, Magda Ursache scrie: „Cît despre poeţi, ce mare lucru?! Doar a scris şi Băsescu o poezie. N-ar fi fost exclus să intre şi-n vreun manual alternativ de Limba română, dacă nu i-ar fi supărat pe neptuniştii-analişti T. Ungureanu, C. Pîrvulescu, C. Preda cu supraimpozitarea drepturilor de autor. Au mai fost cazuri...“. Aceste aluzii acide sînt destul de transparente. Multe dedesubturi urîte şi murdare, din lumea celor ce-ar trebui să slujească, în mod competent şi cu dragoste, arta şi cultura din ţara noastră, sînt vizate prin aceste aprecieri şi nominalizări.

Desigur, s-ar putea spune şi scrie multe despre discrepanţa care există între promisiunile oamenilor politici şi mizeria ce s-a instalat în societatea românească, dar mai ales despre aceia care se fac vinovaţi de această stare de fapt. Este, însă, de remarcat că toate aceste observaţii şi semnale de alarmă trase de diverşi autori, îngrijoraţi de modul în care evoluează societatea românească, vin să confirme miile de materiale deja publicate în paginile revistei „România Mare“. Încercarea unora de a sabota, în fel şi chip, apariţia şi difuzarea acestei publicaţii constituie o ticăloşie, am putea spune, chiar o crimă, ce trebuie sancţionată ca atare. Cei care, direct sau indirect, au obligaţia de a veghea ca, pe plan social, economic, cultural şi moral, lucrurile să nu degenereze şi mai mult, trebuie să înţeleagă faptul că, prin pîrghiile pe care le deţin, e nevoie să se implice mai activ şi să ia măsuri neîntîrziate pentru a stopa declinul societăţii româneşti. Dacă nepăsarea va continua să se manifeste la nivelul factorilor de decizie, există riscul să ne afundăm iremediabil.

Sfîrşit

Vasile Ion Dumitru