Război corupţie

Cîntecul de lebădă al învăţămîntului românesc

Degringolada învăţămîntului românesc capătă, prin recentul dezastru de la examenul de Bacalaureat, proporţii îngrijorătoare, tinzînd să se înscrie pe orbita ireversibilă a eşecului total. Se pare că avertismentele repetate, venite din partea unor factori responsabili sau dinspre societatea civilă, au fost inutile. Diriguitorii Educaţiei româneşti n-au putut fi opriţi din mersul lor „triumfal“ spre catastrofă. Ceea ce s-a petrecut la Bacalaureatul din acest an (să amintim doar detaliul, deloc insignifiant, că în 28 de licee promovarea a fost zero!) are rezonanţa şi semnificaţia unei adevărate catastrofe. Un seism care ar trebui să zguduie sistemul din temelii, să provoace dezbateri ample şi responsabile (care să evidenţieze clar cauzele eşecului şi să genereze soluţii de ieşire din impas) şi, nu în ultimul rînd, să ducă la demiterea celor vinovaţi de acest haos fără sfîrşit. Toate tentativele ministerului de resort, de a revigora şi moderniza sistemul de învăţămînt şi de a-i imprima o direcţie în acord cu evoluţia societăţii, n-au fost decît surogate de reformă, emanaţii ale unor orgolii contraproductive, avînd ca finalitate marginalizarea actului educaţional, umilirea cadrelor didactice şi inducerea, în rîndul elevilor, a unor idei şi reacţii confuze, toate acestea culminînd cu un dezinteres cvasitotal (al oficialilor din minister, al dascălilor şi al elevilor, deopotrivă) faţă de procesul educaţional. Manuale „alternative“ făcute după ureche (şi după „orientările“ de ultim moment ale unor autori „în vogă“), programe aleatorii, metodologii lipsite de un minim profesionalism, o avalanşă de culegeri auxiliare, pline de formulări puerile (sau extravagante) şi de erori (ne vom ocupa de ele într-un articol viitor), iată tabloul dezolant a ceea ce ne-am obişnuit să numim „învăţămîntul românesc“. Adăugaţi la acestea pregătirea precară a unor cadre didactice (trecute prin facultate ca gîsca prin apă), indolenţa sfidătoare şi obrăznicia unor elevi certaţi cu morala şi cu bunul-simţ şi veţi obţine „ingredientele“ acestei situaţii descurajante. Din nefericire, însă, se pare că, nici măcar în ceasul al 12-lea, oficialii din Ministerul Educaţiei (în frunte cu penibilul Daniel Funeriu) nu conştientizează că „dacă educaţie nu e, nimic nu e!“.

Geo Galetaru