Război corupţie

Cazul de conştiinţă (3)

Ia să vedem ce s-ar fi putut face, în sprijinul dezvoltării societăţii, cu banii risipiţi pînă acum doar pentru satisfacerea interesului propriu al politicienilor şi al oamenilor de afaceri aserviţi Puterii: să se modernizeze şi să se utileze sistemul extractiv minier cu echipamente noi, în loc să fie investite, de dragul amorului propriu, zeci de milioane de lei, în proiectul telegondolei, realizat chiar în zona minei unde, nu cu mult timp în urmă, şi-au pierdut viaţa 5 oameni, din cauza lipsei aparaturii de detectare a concentraţiei de metan din subteran; să se amelioreze condiţiile de muncă în domenii ce implică un grad mare de periculozitate, precum metalurgia, chimia şi alte sectoare care au fost neglijate, şi care, astăzi, au ajuns în pragul colapsului. Oare acele sume nu puteau fi investite în dezvoltarea infrastructurii, în drumuri, autostrăzi, în realizarea, în sfîrşit, a celor 1.000 de km de şosele de centură din jurul localităţilor? Ba da, dar atunci, cum mai puteau ei veni cu explicaţia puerilă, că trebuie să plătească arieratele către constructori, pentru ca, în acest mod, să-şi umple buzunarele sau conturile din bănci? Altfel, de unde au, atîtea mii de oameni, sume uriaşe de euroi, de nu ştiu cum să-i mai cheltuie? Toţi puştanii îmbogăţiţilor au maşini luxoase, cu care se întrec pe şoselele patriei. Aceleaşi şosele ce n-au putut fi finalizate sau modernizate, fiindcă banii au fost deturnaţi, cu sumele respective fiind achiziţionate, între altele, şi autoturismele beizadelelor. Cum de îşi permit unii să meagă în vacanţe, cu avioane care, în multe cazuri le aparţin, pînă în cele mai exotice locuri, în cele mai luxuriante zone, acolo unde marea majoritate a românilor nu ajunge nici în vis? Toţi aceşti noi îmbogăţiţi nu au nici o mustrare de conştiinţă, considerînd că li se cuvin toate favorurile, fără să fie nevoie să depună vreun efort şi fără să se gîndească nici o clipă cu cîtă trudă se obţin banii: pentru ei, banii sînt nişte simple hîrtii, căpătate ,,de-a moaca”.

Tocmai aceste derapaje ale valorii conştiinţei au dus la ,,umplerea paharului”, răbdarea cetăţenilor ajungînd la saturaţie. Credeam că ,,mămăligarii” de români n-au propria lor conştiinţă, numai că ea zăcea, doar, în adîncul fiinţei lor, nefiind sesizată de ,,fiţoşii” patriei noastre, o patrie dispărută, devorată de vîrcolacii crescuţi cu ifose de democraţie capitalistă. Şi aşa au purces ei, săracii, la manifestările ocazionate de sărbătorirea, la 24 ianuarie, a Zilei Unirii Principatelor Române, ducîndu-se, val-vîrtej (nici o legătură cu vali-vijelie sau vali-vîrciu) tocmai în Capitala Unirii, la Iaşi şi, apoi, la Focşani, să-l ,,aclame” pe farsorul naţiunii. Acolo i-au oferit o baie de înjurături, de strigături triviale, din care n-a lipsit cea cu ,,javra ordinară”, că tot îi plăcea ,,distinsului” baia în mijlocul mulţimii! Ruşinoasă ipostază, la care, personal, aş fi renunţat, chiar dacă nu mai rămîneam o zi preşedinte. Dar, de unde atîta onoare? Băgăciosul s-a vîrît ca musca în... faţa microfonului, însă, spre norocul nostru, nu l-am auzit, din cauza fondului sonor de urlete ale mulţimii, nemulţumită de cele săvîrşite de dezonorantul conducător. Şi, după cîte se pare, i s-a cam făcut o frică de moarte, fiindcă, imediat ce a ajuns în Bucureşti, a dat ordin să fie dotată Jandarmeria cu arme specifice de combatere a revoltelor. Pentru apărarea unei ,,democraţii” duşmănoase, pe care cu greu o mai suportă poporul, are balta peşte, oricît de acută ar fi, după spusele lor, criza financiară. Sînt banii rezultaţi din tăierile de pensii şi de salarii ale românilor, operate în chip ,,drăcesc”. Aha, deci, de aceea îi trebuiau Guvernului bani, cînd a decis revizuirea negativă a pensiilor, diminuarea cu 25% a salariilor bugetarilor, creşterea TVA la 24% - măsuri care, în realitate, se constată că nu au folosit, nici cît o ceapă degerată, la redresarea situaţiei economice a ţării. PIB-ul n-a crescut aproape deloc. Se remarcă doar intenţia PDL-ului de a trece la reprimarea în massă a populaţiei, prin masacrarea ei cu armament real, de război.

,,Reforma sănătăţii”, promovată de guvernanţi, a atins, şi ea, punctul culminant: nimeni nu va scăpa: bătrîni, tineri, copii, femei, pe toţi îi aşteaptă aceeaşi soartă. Aici s-ar potrivi de minune următoarea anecdotă: ,,Dragul meu, i se adresă doctorul Gistal, o celebritate a timpului, lui Alexandre Dumas-fiul. Se spune că ai darul de a improviza. Scrie-mi, te rog, cîteva versuri în albumul meu. Cu plăcere, răspunse Dumas; şi, scoţînd un creion, scrise: «De cînd doctorul Gistal/ Se-ngrijeşte de-omenire/ S-a dărîmat vechiul spital». Măgulit, foarte măgulit, spuse doctorul. «Şi s-au făcut trei cimitire», continuă Dumas-fiul, imperturbabil”. E bine, e foarte bine: ne aşteaptă Boc cu coasa!

(va urma)

Dr. ing. IOAN TODEA