Război corupţie

Avocatul PDL Valeriu Stoica îl apără pe mafiotul PDL Costică Costanda ESCROCUL TOT LA ESCROC TRAGE

Zilele trecute, presa economică a dezvăluit ce vrăji mai face vestitul mafiot Costică Costanda în împărăţia hoţilor din Primăria Capitalei. Vă mai aduceţi aminte de scandalul „Parcul Bordei – Satul Francez”, în care cel pomenit mai sus, ajutat de alţii din tagma lui (Băsescu, Berceanu, Blaga, Videanu ş.a.) i-a dat Municipalităţii o ţeapă de cîteva sute de milioane de euro, în urma unor schimburi frauduloase de terenuri?

Infracţiunea a fost dată în vileag de fostul senator Marius Marinescu, duşman declarat al Mafiei imobiliare, cuibărită la Primăria Municipiului Bucureşti. Pe scurt, pe semnătura fostului primar general Traian Băsescu, prin interpuşi cu pretenţii de proprietari şi în baza unui schimb fraudulos de terenuri, Costanda intrase, ilegal, în posesia Parcului Bordei, unde avea de gînd să ridice un cartier de blocuri. În calitate de senator, Marius Marinescu a iniţiat şi a reuşit să ducă pînă la capăt propunerea legislativă devenită lege, prin care faimosul Parc Bordei a fost declarat domeniu de utilitate publică. Legiferarea utilităţii publice a Parcului Bordei a reprezentat, de fapt, prima naţionalizare de după decembrie 1989 (şi, deocamdată, ultima), dar şi cea mai puternică lovitură dată Mafiei înfloritoare din perioada boom-ului imobiliar al anilor 2006-2008! Inutil să menţionăm atacurile mizerabile, furibunde, de-a dreptul disperate ale presei îndopate cu bani de furat asupra lui Marius Marinescu. Însă, proptelele lui Costanda şi ale acoliţilor lui într-ale jafului s-au repliat imediat; cu iuţeală de mînă şi de documente apărute în ultima clipă, l-au despăgubit pe escroc, dăruindu-i, la schimb, Satul Francez, proprietate a Municipalităţii. Deşi Satul Francez este situat în aceeaşi zonă scumpă a Capitalei, Costanda a primit o suprafaţă semnificativ mai întinsă decît în Parcul Bordei. Una peste alta, Costanda a avut de cîştigat şi din povestea asta!

Merită să zăbovim asupra controversatului schimb de terenuri dintre Costanda şi Primăria Generală, schimb parafat de discreţionarul Adriean Videanu! Avîndu-se în vedere dezvăluirile presei şi semnalele politicienilor onorabili, referitoare la ilegalitatea dobîndirii Parcului Bordei de către Costanda, într-o ţară normală, Parchetul s-ar fi sesizat din oficiu şi ar fi investigat frauda. În asemenea condiţii, Costanda nu numai că nu ar mai fi primit Satul Francez, dar ar fi încasat ani grei de temniţă şi i s-ar fi confiscat imensele sume învîrtite în această afacere murdară. Chiar şi în România, în pofida toleranţei la hoţie a autorităţilor corupte, potlogarul ar fi trebuit să se aleagă, în cel mai fericit caz, cu acţiuni la Fondul „Proprietatea“, la fel ca  sutele de mii de proprietari adevăraţi, conform legii.  Unde mai pui că închirierea locuinţelor din Satul Francez aducea anual 5 milioane de euro în vistieria Primăriei Generale. Pierdere imensă pentru contribuabilul bucureştean, întru propăşirea lui Costanda!

În goana după exploatarea financiară maximă a potenţialului investiţional uriaş legat de terenul cu pricina, noul proprietar închipuit al Satului Francez a reuşit să încheie un contract cu o firmă grecească, în sensul vînzării la preţul de 4.000 de euro pe metrul pătrat, cu condiţia obţinerii unui Plan Urbanistic Zonal pentru construcţii de o înălţime considerabilă. Numai că maşinăria lui Costanda s-a cam împotmolit aici. Prietenul său, primarul general Adriean Videanu, nu a mai putut convinge, mai bine zis prosti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti să-i facă pe plac în dauna interesului cetăţenilor Capitalei (menţionez că ceea ce nu a reuşit atunci Videanu, a reuşit Oprescu mai tîrziu, în decembrie 2010, tot în defavoarea bucureştenilor). Atunci, ca soluţie la refuzul consilierilor generali,  puşcăriabilul a chemat în instanţă instituţiile administraţiei publice locale. Tertipurile golăneşti ale penalilor în privinţa cărora Justiţia română rămîne oarbă la propriu au produs pînă şi hotărîri judecătoreşti împotriva Legii. Şi iată cum Costică Costanda (inevitabila cacofonie îi vine mănuşă individului), „înarmat”, zice el, cu o făcătură de sentinţă duhnind a bani grei, care ar obliga Primăria  să-şi dea acordul pentru ridicarea unor blocuri în Satul Francez, a dat Municipalitatea în judecată, motivînd că ar fi fost privat abuziv de acest drept. Cum de s-a ajuns aici, în ciuda succesului dubios, repurtat în faţa unui complet de judecată suspect? Faptele, pe scurt, sînt următoarele: supus, din nou, votului Consiliului General al Municipiului Bucureşti, proiectul megaloman eşuase cu brio. Spre ghinionul mafiotului şi al altora ca el, care-şi aranjaseră ploile în celebra şedinţă de Consiliu din data de 30 septembrie 2009, legislaţia în materie s-a modificat chiar a doua zi şi a interzis autorităţilor locale să mai autorizeze regimul de înălţime neruşinat cerut de mafioţi.  

Totuşi, pentru împrospătarea memoriei cititorilor şi pentru înţelegerea corectă a evenimentelor, îmi permit să dezvolt rezumatul anterior. În ziua întrunirii Consiliului General, Partidul România Mare organizase un Miting de Protest, cu intenţia de a atrage atenţia consilierilor generali asupra caracterului abuziv al celor 54 de PUZ-uri, puse pe Ordinea de Zi spre a fi aprobate, printre care se afla şi PUZ-ul lui Costanda pentru Satul Francez. Aprobarea celor 54 de planuri urbanistice zonale ar fi distrus tot atîtea parcuri în Capitală şi ar fi umflat buzunarele Mafiei cu 10 miliarde de euro, spre paguba bucureştenilor! Miza era colosală şi tensiunile la apogeu pe fondul „stresului“ că, începînd din ziua următoare, legislaţia nu avea să mai permită construcţii de înălţime exagerată pe spaţiile verzi. La şedinţa amintită, întrunire cu caracter public, au fost invitaţi să ia cuvîntul vicepreşedintii PRM Marius Marinescu şi Codrin Ştefănescu. Cei doi au explicat de ce votul consilierilor generali ar fi trebuit să dezabrobe PUZ-urile în cauză. Poziţiile lor acide, argumentate şi fără drept de apel, prezentate în văzul presei, au iritat peste măsură Mafia şi pe unii dintre consilierii generali care, se pare, îşi luaseră deja tainul în schimbul votului favorabil. Rumoarea din sală şi protestele de afară i-au determinat pe tartorii şedinţei să ceară evacuarea lui Codrin Ştefănescu, măsură care a dus la faimoasa busculadă cu poliţiştii comunitari, căreia i-au căzut victime vicepreşedinţii PRM. Una peste alta, şedinţa s-a amînat, iar PUZ-urile nu au trecut! A fost victoria Partidului România Mare!

Aşadar, părea că piedicile se ţineau lanţ în calea şarlataniilor lui Costanda, cu toate sentinţele lui. În disperare de cauză, banda de infractori amestecaţi în tărăşenia cu Satul Francez l-a „consiliat“ pe vîrful de lance al afacerii să se adreseze, din nou, instanţei. Aflăm că următorul termen de judecată este 29 martie a.c., la Tribunalul Municipiului Bucureşti, pentru dosarul în care Costanda cere Primăriei Capitalei daune în valoare de, ţineţi-vă bine, 200 de milioane de euro, pentru care a şi timbrat cu suma de 1 milion şi jumătate de euro! De unde atîţia gologani de aruncat?

Iată ce relata „Ziarul Financiar” în ediţia din 16 martie 2011: „De la nişte drepturi de proprietate cumpărate cu cîteva sute de mii de euro acum aproape un deceniu, s-a ajuns la un caz de 200 de milioane euro. Dosarul Costanda a început pe vremea cînd Traian Băsescu era primarul Capitalei, fiind preluat de Videanu şi Oprescu. Casa de avocatură Stoica & Asociaţii, condusă de Valeriu Stoica, fost ministru al Justiţiei şi unul dintre cei mai puternici avocaţi pledanţi, a fost angajată de către Costică Costanda într-unul dintre cele mai «grele» dosare aflate pe rolul instanţelor din România”.

Adulmecînd  grămada de bănet şi bun cunoscător al sistemului corupt din Justiţia noastră, hop, apare şi Valeriu Stoica la orizont în postura de avocat, braţ la braţ cu Costică Costanda, să-i apere interesele (a se citi „hoţiile”). Orgolios, ca orice pitic peltic, Stoica nu riscă să înregistreze eşecuri în plan profesional. Din moment ce s-a raliat cauzei lui Costanda, de jecmănire a bugetului municipal, deşi istoricul afacerii îl dezavantajează pe acesta din punct de vedere legal, e limpede că Valeriu Stoica se bazează pe influenţa Casei sale de avocatură, pe sforile trase de bandit în unele instanţe şi, probabil, pe „disponibilitatea” actualului primar general, Sorin Oprescu, de a pierde procesele. Un avocat serios, capabil, experimentat şi documentat, aşa cum se pretinde a fi vicepreşedintele PDL, fost ministru al Justiţiei, personaj care ţine enorm la imaginea proprie, nu s-ar fi implicat în ceva atît de urît mirositor şi nu şi-ar fi legat numele de Costanda. Însă, dacă mă gîndesc bine, s-ar putea să mă înşel. Din cîte-mi amintesc, presa a făcut mare vîlvă cu ani buni în urmă despre nişte vînzări de copii români, asistate juridic de aceeaşi Casă de avocatură. Într-adevăr, scopul scuză mijloacele şi lăcomia strică omenia. Este interesant de urmărit, pe parcursul litigiului iniţiat de Costanda&Company, felul în care se va apăra Municipalitatea. De vreme ce cunosc suficient personajul din fruntea Primăriei Generale, eu, personal, am mari îndoieli asupra bunei credinţe din partea reprezentanţilor Municipalităţii în susţinerea drepturilor instituţiei, mai ales că la mijloc ar fi de împărţit purcoiul de bani publici furaţi „legal”! Şi, pe criza asta, orice ciolan e binevenit!

Afacerea „Parcul Bordei – Satul Francez” a devenit arhicunoscută publicului larg, în amănunt. Noutatea rezidă, însă, în apariţia lui Valeriu Stoica în peisaj, mai ales că individul duplicitar se dă integru, sobru, incoruptibil şi discret. Pînă în momentul implicării lui Stoica în matrapazlîcurile „băieţilor deştepţi” din imobiliare, Costică Costanda era piatra de moară ce atîrna de gîtul lui Băsescu şi al tripletei Blaga – Videanu – Berceanu. Iată că pietroiul stă agăţat şi de grumazul celeilalte aripi portocalii, de orientare liberală. Toţi, o apă şi-un pămînt!

Daunele aduse Bugetului şi Patrimoniului Primăriei Capitalei, de fapt locuitorilor Bucureştilor, sumele uriaşe manevrate în afacerea „Parcul Bordei – Satul Francez” de către şi prin rechini imobiliari, în cîrdăşie cu magistraţi, politicieni, primari generali, consilieri generali, directori şi funcţionari din administraţia publică locală, încălcarea flagrantă şi repetată a Legii în instituţie, jaful sfidător şi fără perdea, toate acestea ar fi trebuit să mute, efectiv, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) în sediul Primăriei Generale! Tăcerea, pasivitatea, chiar neputinţa DNA şi a altor foruri abilitate să ancheteze şi să facă ordine în cuibul de hoţi dovedesc complicitatea Executivului cu Mafia.

Liliana Marinescu