Warning: mysql_num_rows() expects parameter 1 to be resource, boolean given in /home/romare/public_html/functii.php on line 480
Ziarul Tricolorul- romania pe meridiane - Un studiu remarcabil A sosit vremea să se pună capăt războiului rece din Europa

Tricolorul nr 1245 vineri 20 iunie

din 28 Mar 2017


Adauga la Favorite

Seteaza pagina ca homepage

Contact


News Alert:

romania pe meridiane

Un studiu remarcabil A sosit vremea să se pună capăt războiului rece din Europa


Ruptura survenită în relaÅ£iile dintre Rusia ÅŸi Occident este discutată de parcă Ucraina ar fi adevărata ei cauză. În ceea ce ne priveÅŸte, aÅŸ spune că aceasta este, totuÅŸi, o temă secundară ÅŸi că adevărata raÅ£iune din spatele ei este hotărîrea fermă a Moscovei de a schimba regulile pe care Vestul i le-a impus de 25 de ani. Trebuie spus limpede că Rusia nu poate ÅŸi nu vrea să fie înghesuită în tiparele occidentale, motiv pentru care nu mai urmăreÅŸte să devină o parte a Vestului.

Ruptura de care am vorbit a început în anii '90, o dată cu ascensiunea Asiei, dar ea a fost eclipsată de marea temă a căderii comunismului, care a oferit Occidentului atuuri economice ÅŸi morale puternice. Care ar fi, deci, factorii ce au condus către criza actuală? Primul este refuzul, vechi de 25 de ani, de la căderea Uniunii Sovietice, al Vestului de a pune capăt, de facto ÅŸi de jure, războiului rece. În tot acest răstimp, folosind NATO ÅŸi Uniunea Europeană, Occidentul a urmărit constant să-ÅŸi extindă zona de influenţă militară, economică ÅŸi politică. Interesele ÅŸi obiecÅ£iile ruseÅŸti au fost complet ignorate. Rusia a fost tratată ca o putere învinsă, deÅŸi noi nu am considerat că aÅŸa stau lucrurile. Ni s-a impus o versiune „soft“ a Tratatului de la Versailles. E drept, nu au existat anexări de teritorii, ÅŸi nici nu am plătit reparaÅ£ii, aÅŸa cum s-a întîmplat cu Germania după primul război mondial, dar Rusiei i s-a spus, în termeni categorici, că va juca un rol modest în lume. Iar acest gen de politică a dus la apariÅ£ia unui fel de „Sindrom Weimar“ la o naÅ£iune mare, ale cărei demnitate ÅŸi interese au fost călcate în picioare. Îndeosebi clasa politică rusă a fost iritată de  înÅŸelăciuni sistematice, ipocrizie ÅŸi de promisiuni încălcate, oficialii occidentali nesocotind însuÅŸi conceptul de sferă de influenţă. În mod stăruitor, Moscova a sugerat ca organizaÅ£iile occidentale să devină pan-europene, prin primirea Rusiei în sînul lor. Boris ElÅ£în a vorbit de admiterea ei în NATO, la începutul preÅŸedinÅ£iei sale Vladimir Putin a propus legături foarte strînse cu UE, dar toate acestea au fost ignorate. Apoi, de la ElÅ£în la Medvedev, au fost invariabil respinse toate propunerile ruseÅŸti privind un nou acord de securitate europeană, ori de a fi creat un spaÅ£iu comun economic, al energiei ÅŸi al oamenilor, o Uniune a Europei, o Europă Mare, de la Vancouver la Vladivostok. Odată înfăptuite, toate aceste înÅ£elegeri ar fi creat un nou status quo, ar fi pus capăt luptei pentru redesenarea sferelor de influenţă. Dar, UE a socotit că este mai bine să se extindă în Ucraina, pentru a dovedi, astfel, membrilor ei ÅŸi restului lumii că proiectul său este, în continuare, atractiv ÅŸi viabil... Atît oamenii de stat, cît ÅŸi experÅ£ii ruÅŸi au avertizat, la vremea respectivă, că eforturile de a atrage Ucraina în sfera de influenţă occidentală, prin semnarea unui Acord de Asociere, ÅŸi chiar intrarea ei în NATO, vor aduce acelei ţări numai suferinÅ£e ÅŸi pierderi de vieÅ£i omeneÅŸti, întrucît opoziÅ£ia rusă la o asemenea evoluÅ£ie va fi inevitabilă. Dar, avertismentele Rusiei au fost ignorate, Vestul a vrut să păstreze iniÅ£iativa pe care o deÅ£inea de decenii, chiar ÅŸi cu preÅ£ul de a-i folosi pe ucrainieni drept carne de tun într-o altă bătălie geopolitică. Spunem, iarăşi, că ruptura cu Occidentul este consecinÅ£a unor probleme nerezolvate ale lumii de după războiul rece ÅŸi a existenÅ£ei unor teritorii în dispută în inima Europei, în primul rînd Ucraina, dar ÅŸi Republica Moldova ÅŸi ţări din sudul Caucazului. Aceste răni deschise sînt deosebit de predispuse la infecÅ£ii. Rusia a considerat întotdeauna Ucraina - chiar ÅŸi o Ucraină independentă - ca o parte inalienabilă a spaÅ£iului său istoric, leagănul statului rus ÅŸi al culturii ruse. Un număr considerabil de ucrainieni simt ÅŸi trăiesc legăturile istorice cu Rusia. Åži, de mai bine de 20 de ani de la prăbuÅŸirea fostei URSS, Ucraina nu a fost capabilă să creeze o elită politică stabilă, care să-i asigure dezvoltarea naÅ£ională. Ucraina a zăcut inertă, sufocată de o birocraÅ£ie ineficientă, de corupÅ£ie, de elite învrăjbite ÅŸi lipsite de patriotism, de o populaÅ£ie tot mai diminuată ÅŸi de declinul capitalului uman; a devenit o Å£ară incapabilă să se dezvolte, să-ÅŸi apere suveranitatea. ToÅ£i de acolo sînt disperaÅ£i să identifice un duÅŸman extern, sau pe cineva din afară - „vinovatul“ - care a stîrnit criza. În perioada 2012-2013, propaganda occidentală a devenit tot mai negativă ÅŸi mai atotcuprinzătoare. În aceste circumstanÅ£e, Rusia a socotit că nu are nimic de pierdut, s-a mobilizat ÅŸi, pînă în clipa de faţă, rezultatele acestei mobilizări se dovedesc pozitive. A luat iniÅ£iativa în ceea ce priveÅŸte Crimeea, nu a recunoscut conducerea ucrainiană instalată la Kiev printr-o lovitură de stat, iar Camera superioară a Parlamentului rus l-a autorizat pe preÅŸedintele Putin să trimită trupe în Ucraina, dacă violenÅ£ele vor scăpa de sub control. De data aceasta Moscova pare hotărîtă să nu dea înapoi, pînă nu-ÅŸi va atinge scopurile. Å¢elul principal al Rusiei este să se pună capăt războiului rece, declanÅŸat de facto de către Vest, cel mai bun deznodămînt fiind semnarea unui tratat de pace în termeni favorabili tuturor părÅ£ilor. Åži varianta minimă este că Rusia va zădărnici, sau va impune costuri imposibile, dacă Vestul va încerca, în continuare, să-ÅŸi extindă sfera de influenţă în regiuni considerate de Moscova ca vitale pentru securitatea ei naÅ£ională. Moscova doreÅŸte să păstreze o Ucraină unită, federativă (fără Crimeea, revenită la Rusia), dacă va fi posibil. Numai un asemenea aranjament va putea menÅ£ine integritatea formală, din punct de vedere lingvistic, cultural ÅŸi economic, a acestui stat, dar o Ucraină în fruntariile ei din ultimele decenii va fi, categoric, o amintire a Istoriei. De altfel, nu sînt sigur că Ucraina este o entitate viabilă, chiar ÅŸi în actualele ei frontiere, bineînÅ£eles, fără Crimeea, fiind condusă de o elită incompetentă ÅŸi iresponsabilă. Dezintegrarea Ucrainei, mai ales prin forţă, ridică riscuri majore pentru toÅ£i - ucrainieni, ruÅŸi ÅŸi ceilalÅ£i europeni - întrucît în Ucraina există, în prezent, 15 mari unităţi industriale producătoare de energie, alte numeroase unităţi de producÅ£ie de materiale periculoase, pentru mediu ÅŸi oameni, ÅŸi infrastructuri importante, într-o stare de degradare avansată. Moscova speră că actualele pericole externe vor sili Ucraina să ia măsuri drastice împotriva birocraÅ£iei sale, a aristocraÅ£iei cu banii ascunÅŸi în străinătate, a elitelor inerte, a celor care au împins Å£ara pe drumuri greÅŸite. Este posibil ca tulburările din Ucraina - departe de a se fi încheiat ÅŸi care, cu siguranţă, vor lua ÅŸi alte întorsături dramatice - să ne readucă la propria noastră realitate. Este limpede că Rusia a renunÅ£at la orice speranţă de a se alătura Vestului, într-un viitor previzibil. În acelaÅŸi timp, ea nu a decis, încă, dacă se va miÅŸca în direcÅ£ii anti-occidentale ÅŸi anti-europene, dar un lucru este sigur: ar fi o tragedie ca Rusia să nu folosească această criză în relaÅ£iile cu Vestul, pentru a merge pe calea unor reforme interne serioase, care să-i asigure dezvoltarea ÅŸi să creeze perspective promiţătoare pentru naÅ£iune ÅŸi pentru populaÅ£ia rusă. Ar fi o altă tragedie dacă entuziasmul stîrnit de revenirea Crimeii ne-ar distrage atenÅ£ia de la dezvoltarea economiei Siberiei ÅŸi a Extremului Orient rus, ca o parte din programul deja întîrziat, cu 10 ani, de orientare economică spre Asia. Rusia a ratat ocazia oferită de criza din anii 2008-2009, de a lansa un program extins de reforme. Să sperăm că vom profita de actualul avînt patriotic ÅŸi de popularitatea liderilor noÅŸtri naÅ£ionali, că vom evita, de data aceasta, să ne purtăm ca muntele din fabula lui Esop, care a născut un ÅŸoricel. 

Serghei Karaganov

(„Russia in Global Affairs“, Moscova)

Nota RedacÅ£iei: Publicist ÅŸi autor al unor cărÅ£i importante asupra spaÅ£iului geo-politic al fostei URSS ÅŸi  Rusiei contemporane, Serghei Karaganov este preÅŸedinte onorific al Consiliului Rusiei pentru politici externe ÅŸi de apărare, ÅŸi decanul ÅŸcolii de economie mondială ÅŸi politici globaliste, de la Moscova.

Share |

Articol vizualizat de 2044 ori

Afisari

16 Iun 2014

Comenteaza acest articol



Trebuie sa fiti logat pentru a comenta acest articol.