Warning: mysql_num_rows() expects parameter 1 to be resource, boolean given in /home/romare/public_html/functii.php on line 480
Ziarul Tricolorul- polemici controverse - Rafael ÅŸi Palestrina

Tricolorul nr 1245 vineri 20 iunie

din 28 Mar 2017


Adauga la Favorite

Seteaza pagina ca homepage

Contact


News Alert:

polemici controverse

Rafael ÅŸi Palestrina


I. Palestrina

Genialul pictor Rafael Sanzio ÅŸi genialul compozitor Giovanni Pierluigi da Palestrina se înscriu în spiritul apollinicului, sau, altfel spus, în constelaÅ£ia creatorilor de opere solare, care parcă întotdeauna îl poartă în suflet pe cugetătorul francez Boileau. În istoria muzicii, creaÅ£iile lui Palestrina simbolizează arta tulburătorului „Rinascimento“, redusă la esenÅ£a ei sublimă. Acest compozitor, un „uomo unico, uomo universale, uomo singolare“ - ca să-l cităm pe cărturarul elveÅ£ian Iacob Burckhardt -, nu a fost un inovator - înscriindu-se, din această perspectivă, în aceeaÅŸi linie cu Bach, Schumann, Brahms sau Roger -, ci a sintetizat elementele de tehnică legate de compoziÅ£ia madrigalului, motetului ÅŸi a missei, în concordanţă cu etica religiei catolice. Melosul său este cristalin, iar polifonia relevă o înlănÅ£uire de consonanÅ£e, predominînd cvintele, terÅ£ele ÅŸi sextele, în timp ce toate celelalte intervale au fost socotite „disonante“ - fiind legate de acel „diabolus in musica“ -, de aceea trebuiau „pregătite“ cu migala „bijutierului sonor“. Armonia creaÅ£iilor lui Palestrina s-a arătat ca o derivantă a polifoniei, conÅ£inînd, de cele mai multe ori, înlănÅ£uiri modale, dar, în finalul pieselor, creatorul genera sensibile sonore, ce anunÅ£au dualismul gamelor „minore“ ÅŸi „majore“ - dualism ce va tiraniza arta Barocului, a Rococoului ÅŸi a Romantismului, pînă în faza sa tîrzie, sau, mai bine spus, crepusculară.

DeÅŸi a compus multe madrigaluri, Palestrina rămîne în istoria muzicii ca un genial compozitor de muzică religioasă. Lucrarea ,,Stabat mater“, agreată ÅŸi dirijată de Richard Wagner, precum ÅŸi ,,Missa Papae Marcelli“ sînt adevărate capodopere, care au luminat secolele ÅŸi ne-au îndreptat pe noi, credincioÅŸii, spre lumea rugăciunii ÅŸi a remuÅŸcărilor, de o expresie hieratică, de-a dreptul sublimă, a artei care ne apropie de Trinitatea Binelui, Adevărului ÅŸi Frumosului, teritoriu paradisiac al lui Dumnezeu. Maestru în tehnica mînuirii contrapunctului imitativ, a vocalităţii ingenue, a construcÅ£iei bazate pe principiul variaÅ£iei continue, Giovanni Pierluigi da Palestrina este identificat cu muzica de cult cea mai senină, sonorităţile ei, inundate într-o lumină vivifiantă, proclamînd eternitatea lumii Binelui. Mihai Eminescu, impresionat de motetele lui Palestrina, a spus că, aprofundînd opera lui Palestrina, chiar păgîn fiind, începi să te îndoieÅŸti de ateism ÅŸi, în cele din urmă, te rogi lui Dumnezeu!

II. Rafael

Se poate vorbi de o reală corespondenţă spirituală între lucrările lui Palestrina ÅŸi cele ale lui Rafael. Dincolo de încadrarea lor în spiritul apollinic, putem remarca starea de graÅ£ie, în armonie cu un clasicism structural, a celor doi creatori, latini prin excelenţă. Dacă Michelangelo ÅŸi Monteverdi au generat opere tragice, reliefînd acel catharsis ce ne aminteÅŸte de capodoperele lui Euripide ÅŸi Eschil, Rafael ÅŸi Palestrina au promovat limpiditatea, ca o victorie a seninătăţii inimii asupra întunericului. ,,Missa Papae Marcelli“ ÅŸi ,,Madonna Sixtină“ - aceasta din urmă fiind terminată cînd pictorul avea mai puÅ£in de 30 de ani ÅŸi, apoi, fiind expusă la vestita Galerie din Dresda - sînt realizări excepÅ£ionale, de un calm imperturbabil, în concordanţă cu puritatea coloritului armonico-polifonic ÅŸi al celui pictural.

Eufonia feciorelnică a picturilor lui Rafael îÅŸi găseÅŸte liantul în expresia reÅ£inută ÅŸi de o rară nobleÅ£e a polifoniei din ,,Missa Papae Marcelli“. Monumentalul construcÅ£iei lor se află în concordanţă cu stilul grandilocvent al unor neoromantici. La aceste două creaÅ£ii, menite să răzbată în posteritate, totul este proporÅ£ie ÅŸi îngemănare de virtuÅ£i consolatoare. Åži, de aceea, ele constituie dipticul sublimului, încît putem spune că Rafael, creatorul fără pereche al Madonnelor, ÅŸi Palestrina, autorul unic al muzicii sacre, au apărut pe Pămînt ca să ne conducă, tainic, prin arta lor - a liniÅŸtii ÅŸi a concordiei -, spre mîntuirea sufletelor noastre. Cu atît mai mult este cazul să-i cinstim nu numai pe marii exponenÅ£i ai frumosului din grandiosul „Rinascimento“, ci ÅŸi pămîntul Italiei, binecuvîntat teritoriu al înfrăţirii tuturor artelor, unde aceÅŸti giganÅ£i ai spiritului s-au născut, au iubit ÅŸi au creat, iar, apoi, au părăsit această lume, mulÅ£umiÅ£i că ne-au lăsat moÅŸtenire opere nepieritoare, considerate „una meraviglia dell’ arte“.

Doru Popovici

Share |

Articol vizualizat de 2301 ori

Afisari

16 Iun 2014

Comenteaza acest articol



Trebuie sa fiti logat pentru a comenta acest articol.