Polemici * Controverse

Volumul de poeme „Orologiul

Cu scriitorul Victor Bârlădeanu am colaborat în excelente condiţii, atît în emisiunile mele din cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune, cît şi în calitate de compozitor. Mă refer la opera mea „Interogatoriul din zori“, concepută pe un libret al său, operă profund antifascistă, îndreptată împotriva odiosului Diktat de la Viena, lucrare premiată de o comisie prestigioasă de la Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, avîndu-i în frunte pe Ion Dumitrescu şi pe Ştefan Niculescu. Apoi, trebuie să mai menţionez „Cantata Galaxia memoriei“, premiată şi scrisă în amintirea celor ucişi la Auschwitz, poemul vocal-orchestral „In memoriam Fundoianu“ şi, mai recent, amplul lied „Decalogul“, pentru voce şi pian, ce are la bază, ca şi celelalte opusuri amintite, versurile lui. M-au impresionat puternic poemele sale din ciclul „Orologiul scufundat“, poeme pe care, aprofundîndu-le, îmi dau seama că Victor Bârlădeanu a asimilat poetica Secolului XX şi a izbutit să-şi creeze un stil personal, oscilînd între un lirism fremătător şi un dramatism accentuat, răscolitor! M-a impresionat poemul „Îngheţ“: „Mi-e inima o zdreanţă sîngerîndă/ şi ochii candelabre îngheţate,/ iar creierul de mult vrea să mă vîndă/ pe mobilă şi haine şi bucate./ Mi-e aripa cusută trist cu sîrmă/ şi visul lustruit cu gaz şi ceară/ şi zi de zi mai pierd cîte o cîrmă/ şi cîte-un somn în fiecare seară“. Nu mai puţin realizat mi se prezintă poemul „Cîntec de dor“: „Petale mari de umbră ca de nuferi,/ sub vîntul înserării, înstelat/ şi tu, amice, suflet care suferi/ cu depărtări şi dragoste-ncrustat./ Lumini de gheaţă, flori de vis în tine/ ca-n tainice culise-ncremenesc./ Răzbate ale pleoapelor cortine/ doar dorul-mare, simplu, omenesc“. Meditativ, profund, de o pronunţată religiozitate poate fi considerat poemul intitulat „Glasul“: „Acolo, pe Sinai,/ cînd Moise dăltuia în a eternităţii piatră/ – pătruns pînă-n adîncul fiinţei sale omeneşti/ de cutremurătoarea voce a Dumnezeirii –/ necrutăţoarele şi veghetoarele Porunci,/ se plămădea pentru întreaga omenire/ Temelia,/ acel pe veci indestructibil fundament/ al edificiului moral./ De-atuncea, Israel poartă prin lume,/ în marea, dureroasa, rodnica sa răspîndire,/ aceste mereu nestinse stele de veghe/ la destinul omenirii,/ această necuprinsă impunătoare/ şi patetică strajă/ a aspiraţiei de-a fi/ şi a rămîne om./ Legea divină/ ne străjuieşte de atunci/ pe fiecare dintre noi/ în orişice clipă a zilei/ şi a nopţii/ ca stîlp de foc al conştiinţei,/ iar spiritul uman e veşnic viu/ prin Decalog“.

Ataşamentul său faţă de spiritualitatea românească reiese din poemul „Petala şi partitura“: „Acolo, la Ein Hod, lîngă Haifa,/ în muzeul care poartă numele/ nemuritorului prieten al lui Tzara,/ Marcel Iancu, / arhitectului al cărui nume/ îl regăseşti pe case vechi din Bucureşti,/ zugravului de chipuri urmuziene, / îmi răsunau parcă în scoica auzului/ nostalgicele sunete campestre/ din Bărăganul nostru românesc/

plămădite din doruri şi melancolii/ de celălalt Marcel-Mihalovici./ Fii ai seminţiei biblice,/primiţi cu inimă de frate/ aici, între Carpaţi şi Dunăre/ şi între dulcile coline transilvane,/ şi pe întinsuri de Bugeac,/ şi-n Ţara Fagilor din nord,/ ei au simţit/ şi-au fost mereu/ fiii credincioşi ai unui plai/ al oamenilor între oameni“.

Un „poem-testament“ poate fi considerat remarcabilul opus „Psalm despre psalmi“: ,,Nepotolita sete de-nălţimi,/ de strălucire, puritate, veşnicie,/ de tot ce-i drept, frumos şi bun,/ tu, Psalm, cîntare-a treptelor luminii!/ Cîntare-a năzuinţei de a fi/ mereu şi-ntotdeauna şi-n tot locul între Domnul/ Din mîna ta deschisă către noi/ se satură şi sufletul şi trupul/ Tu, Psalm al vieţii şi-al eternităţii,/ tu, închinare pe o strună nevăzută,/ tu, muzică a sferelor fără sfîrşit,/ţie încerc nimicnicia mea să ţi-o închin“.

În toate acestea se reliefează un mişcător umanism al scriitorului Victor Bârlădeanu, care şi-a legat estetica de temele majore ale omului superior, care nu trece pe lîngă durerile semenilor săi cu indiferenţa cu care ploile udă statuile. Meditaţiile lui Victor Bârlădeanu sînt ale unui evreu care a adîncit Vechiul Testament şi a creat opere minunate: „În scrierile lui, sub masca împăcării cu sine şi cu lumea se detaşează o veşnică neîmpăcare“...

Doru Popovici