Polemici * Controverse

Un sublim recital...

La Atheneul Român, la fel ca în „Epoca George Georgescu“... a avut loc un sublim recital de muzică de cameră, susţinut de 2 interpreţi excepţionali: Ilinca Dumitrescu şi Pompei Hărăşteanu. Ilinca Dumitrescu a interpretat, la un înalt nivel artistic, 6 Preludii compuse de neoromanticul rus Dmitri Kabalevski. De mai bine de 40 de ani, acestui profund compozitor de artă sonoră camerală nu i-a fost prezentată muzica, atît de specifică pentru spiritualitatea rusă, în România. După anul 1990, în recitalurile din ţara noastră, opera lui Kabalevski lipseşte... deoarece aceia care conduc lumea Euterpei sînt admiratori ai lui Gorbaciov, dar ostili marilor compozitori ruşi, precum Şostakovici, Prokofiev, Strawinsky, Skriabin, Musorgski...

De asemenea, Ilinca Dumitrescu ni s-a înfăţişat, precum o eminentă interpretă a lui Schumann – nemuritorul „Boticelli muzician“... Duetul „Ilinca Dumitrescu – Pompei Hărăşteanu“ ne-a încîntat şi cu emoţionantele lieduri ale aceluiaşi compozitor, pe versurile lui Shakespeare. S-a conturat o „Stare de vis“, o artă cu enesciene virtuţi consolatoare. În final, acelaşi duet, de talie internaţională, ne-a înfăţişat capodopera lui Schumann: ciclul de lieduri „Dragoste de poet“... A fost o seară a măiestriei autentice. O seară de neuitat, unde muzica s-a arătat ca o „nostalgie a lui Dumnezeu“... Vă ador, Ilinca Dumitrescu şi Pompei Hărăşteanu! Pentru voi, muzica este o religie christică... La Filarmonica „George Enescu“, după scoaterea din conducere a Andei Petrovici, o persoană mediocră, se simte un indiscutabil „Rinascimento“...

Doru Popovici

P.S.1: Ca şi în alte recitaluri, de canto şi pian, „şefuţele“ – după Mihail Jora... – au lipsit, sfidînd arta infinită a adevăraţilor muzicieni. Le-am numit pe Nora Enăchescu şi Bianca Manoleanu. Cînd mă gîndesc la faptul că Pompei Hărăşteanu a fost dat afară din suita profesorilor de canto, de la Universitatea de muzică, de aceste „şefuţe“... nu pot să nu spun că... deculturaţia şi neostalinismul triumfă, într-o Românie a lui Traian Băsescu, unde bugetul pentru cultură e sub 1%. La Universitatea de Muzică, din Bucureşti, tot ce se întîmplă în ramura mediocrităţilor ar putea avea ca „motto“: „Muliebis impotentia“ („Femeiască nestăpînire“). Ceea ce nu înseamnă, că la această Universitate nu activează şi muzicieni extraordinari, dar fără putere de decizie...

P.S.2: Emoţionantă a fost şi prezentarea muzicologului dr. Grigore Constantinescu.