Polemici * Controverse

Tabletă

Răsplată pe măsură

Pe vremea copilăriei noastre, în satul în care aveam să vedem lumina zilei, era un sătean tare cumsecade şi gospodar, cu animale şi păsăret pe bătătură de nu le ştia numărul, acoperişul casei mereu îi era înnoit cu şindrilă, iar pămînturile cu holde, unele mai frumoase decît altele. Oamenii nu erau invidioşi pe el, dimpotrivă, reciproc îşi împărtăşeau din omenia lor de oameni simpli, fără de masterate ori doctorate, fără de paşaport în buzunar. Pentru că ei se întîlneau zilnic pe uliţi, duminicile la biserică, ori în poiană, la un pahar de vin... Dar cum nimic nu este statornic pe această lume, într-o zi plecă la cele veşnice, lăsînd toată agoniseala muncii celor 3 copii ai săi, oameni în toată puterea cuvîntului, toţi buni de însurătoare... Numai că nici unul nu avea dragostea tatălui lor faţă de brazdele de pămînt, cît priveşte de animale nici vorbă. Şi uite aşa, în scurt timp, de acea frumoasă gospodărie s-a ales praful. Din noianul de păsări, una cîte una începu a se rări, pînă nu mai rămăsese nici urmă de ele, iar vitele, şi ele, avură aceeaşi soartă... Numai că una dintre acestea, o văcuţă dolofană şi bună de lapte, precum este pentru unii ţara noastră, nu avusese norocul să fie nici vîndută la vreun om căruia să-i trebuiască viţeii şi laptele ei, nici la vreun măcelar, aşa că îşi găsise sfîrşitul cu botul pe un braţ de coceni, aduşi din milă de un ţăran, luaţi din staulul oilor sale. Atît de tare slăbise, încît nu se mai putea ridica de jos, iar ochii îi erau plini de lacrimi, privind din colţul grajdului prin pereţii coşcoviţi dezastrul iernii de afară, căci viscolul cu geruri aspre nu mai înceta... Într-o dimineaţă, unul din băieţii gospodarului o găsise îngheţată bocnă, acoperită de un strat gros de zăpadă. Tîrînd-o, o duse într-o văgăună de la marginea zăvoiului, unde, în mare goană, veniseră fel şi fel de cîini din sat, dar şi din satele de peste nouă zări şi nouă mări, încît, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, pentru a prinde bucata cea mai grasă din stîrvul acela, din trupul său nu a mai rămas decît o amintire. Băieţii gospodarului satului au plecat, pe furiş, în lumea largă să se chivernisească, precum nişte tîlhari. S-a aflat că acum sînt bătrîni şi că dorm în tomberoane, în cutii de carton, cerşind o coajă de pîine, şi asta pentru că n-au vrut să stea acasă, în satul lor natal, de parcă aici nu ar fi avut ţară şi pămînt de muncit...

Morala. Dacă-ţi trădezi ţara în care te-ai născut şi o batjocoreşti, oriunde te vei afla vei fi un om fără de onoare şi demnitate, iar străinul nicidecum nu te va dori cititor în stele pe vatra lui de pămînt, ci doar slugă din care să facă tot ce doreşte. Iar datorită supuşeniei tale, îţi va da o bucată de pîine, din compătimire faţă de tine şi ai tăi. Cu alte cuvinte, nu-ţi lăsa ţara pe mîinile celor care nu o merită, fii demn de ea, iar răsplata îţi va fi pe măsură.

ION MACHIDON

Preşedintele cenaclului „Amurg sentimental“