Polemici * Controverse

Romanul tristeţilor ascunse

Este cunoscut faptul că omul se naşte fără de voia sa pe această lume şi, mai mult decît atît, nu el îşi alege părinţii, ci şi-i însuşeşte aşa cum i-a dat Dumnezeu. Numai că, dacă toate acestea ţi se întîmplă ţie, fără să ai posibilitatea de a face ceva sau a te opune, lucrurile devin mult mai complicate la maturitate, cînd trebuie să-ţi alegi jumătatea, cu care să-ţi întemeiezi o familie, să-ţi faci o casă, şi împreună cu care să-ţi creşti copiii. Aici, lucrurile se schimbă, dar, şi în acest caz, se poate vorbi de mîna destinului, care ne călăuzeşte paşii în viaţă, mai peste tot... Dar!... După cum spuneam, fiecare îşi alege, după lungi şi calculate analize, perechea, fie că e bărbat, ori femeie. Ce trebuie ştiut şi accentuat, cînd vine vorba de o iubire înfocată, e faptul că totul devine cutremurător de frumos, cuvintele capătă, deodată, accente de tandreţe şi căldură, punînd stăpînire pe întreaga fiinţă, perpelită de nerăbdare şi nelinişte, întru petrecerea acelui eveniment de contopire a trupurilor, într-o exaltare de vis.

Odată cu trecerea vremii, însă, lucrurile iau o anume întorsătură... În multe cazuri s-a observat că, de la acea iubire de început, plină de farmec şi candoare, partenerii rămîn la parametri de conduită aproximativ normală, de înţelegere şi respect reciproc, pînă la adînci bătrîneţe. Din nefericire, la unele cupluri, însă, iubirea se transformă în ură, batjocură, umilire, răzbunare sau o uriaşă decepţie.

Probabil că de la aceste considerente scriitoarea Maria Dobrin a pornit la scrierea romanului ei, „Iubire regăsită” (2011). Autoarea a luat în calcul, atunci cînd şi-a început lucrarea, multe din tainele vieţii unor oameni obişnuiţi, cînd vine vorba de dragoste, şi a purces la scheletizarea subiectului, care este unul romanţios, din mai multe motive. Unul din acestea este nepotrivirea de caracter, care influenţează negativ atmosfera dintre cele două personaje din roman, Cosmin şi Corina. Relaţiile dintre ei nu se desfăşoară armonios, în acord cu ideile şi aspiraţiile amîndurora, legate de creşterea şi educarea celor doi copii, rodul dragostei lor. Bărbatul, cu o înclinaţie alcoolică de nevindecat, la o partidă de joc de cărţi, îşi arvuneşte nevasta, căreia nu i se poate imputa nimic, doar faptul că este prea luptătoare în eforturile pe care le depune pentru menţirea căsniciei. Cosmin, în violenţa sa, ivită pe fondul beţiilor repetate, îşi maltratează soţia şi îşi ignoră copiii, dar şi socrii, în casa cărora şi-a găsit adăpost, prin căsătoria cu fiica lor, o fiinţă blîndă, deosebit de sensibilă, care încă e frumoasă, în ciuda ridurilor apărute prematur, din cauza traiului conjugal nefericit!

Romanul, care se doreşte a fi unul de dragoste, în aparenţă, am spune noi, este o carte a tristeţii, în care autoarea zugrăveşte tipul de femeie puternică şi care ştie ce vrea de la viaţă. Femeia de tip clasic, care, de dragul copiilor, suportă toate mojiciile soţului său, luptînd din greu, poate-poate îl va readuce la realitate, astfel ca viaţa lor să intre pe un făgaş normal. Dar, în ciuda eforturilor depuse, fireşti, de altfel, de fiecare dată, planurile ei eşuează.

Acceptă înjurăturile bărbatului şi toate înjosirile, bruscările fiind la ordinea zilei, iar cuvintele grele - aruncate din te miri ce. Totuşi, Corina nu a disperat. A plîns în tăcere. A acceptat compromisul cu sine, crezînd că, într-o zi, lucrurile se vor schimba în bine şi în viaţa lor de cuplu. La început, nimic nu lăsa să se întrevadă răul ce avea să influenţeze comportamentul soţului. Cum se spune în popor, căsătoria e un fel de „loz în plic”. Pentru eroina noastră, lozul a fost unul necîştigător, un loz al ghinioanelor... Totuşi, şansa ameliorării situaţiei sale nu a întîrziat să apară, prin bunătatea şi înţelepciunea primului său iubit, Gabriel. El a fost acela care a salvat-o din mîinile chefliilor ce o cîştigaseră la cărţi şi care urmau să o ia de la Cosmin. După cîteva zile cît a stat la salvatorul ei, revenind acasă, lucrurile nu s-au schimbat cu nimic, dimpotrivă, îşi găsise bărbatul mort de beat, în compania altei femei, pe care ea o cunoscuse în casa lui Gabriel.

Certurile dintre Cosmin şi Corina au continuat să se ţină lanţ, ele încheindu-se, ca de obicei, cu înjurături şi ameninţări, sub ochii copiilor şi ai părinţilor, nepuncioşi, incapabili să-i întindă o mînă de ajutor. După grele frămîntări şi ani lungi de cumplite disperări, la propunerea lui Gabriel, nefericit, la rîndu-i, în dragoste, cei doi au luat hotărîrea, de comun acord, împreună cu copiii, să se mute la el pentru totdeauna. Prima sa iubire. Un om de calitate. Sensibil şi fermecător. Atent cu aceea care devenise aleasa inimii sale încă din adolescenţă, numai că, atunci, legătura lor eşuase. Abia acum destinul a hotărît să-i aducă împreună, sub acelaşi acoperiş, pentru a se bucura unul de celălalt.

La finalul acestei descrieri succinte a subiectului, putem spune că Maria Dobrin nu scrie cărţi, ci aduce în actualitate subiecte care se pot înscrie în categoria telenovelelor, însă nu prin apelarea la aspecte de tip lacrimogen, ci prin darul de a povesti şi a descrie, pînă la virgulă, desfăşurarea evenimentelor şi trăirile eroilor. Şi, am mai adăuga faptul că astfel de romane se scriu cu mare caznă, iar ca succesul lor să fie deplin, autorul trebuie să urmeze un program de lucru bine structurat, de care Maria Dobrin nu duce lipsă. Ba, mai mult, curajul său de a se lansa în astfel de scrieri este de-a dreptul de invidiat. De ce? Pentru că, prin economia de personaje şi de fraze pompoase, scriitoarea poate crea tablouri interesante de viaţă, care pot fi ale oricăruia dintre noi. „Iubire regăsită” este o lecţie de literatură, dar nu literaturizată, care face deliciul cititorilor sensibili la necazurile oamenilor din jurul lor. Totodată, cartea trebuie studiată cu mare grijă, mai ales de către acele cupluri care doresc să îşi întemeieze o familie, pentru a evita ca legătura lor să se soldeze cu un eşec.

ION MACHIDON,

Preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental“