Polemici * Controverse

Omagiu Orpheului moldav

În această toamnă, în care natura a creat ,,inimi de aur din foi”, asistăm la o nouă ediţie a ,,Festivalului George Enescu”, dedicat artistului profund şi polivalent, care a conferit artei muzicale a neamului nostru de poeţi şi cîntăreţi un trecut, un prezent şi un viitor... De pe toate meridianele globului pămîntesc ne vizitează, la festivalul enescian, cei mai talentaţi muzicieni, pentru care lumea tracului Orpheu reprezintă ,,nostalgia lui Dumnezeu”.

Ca român care a slujit, cu smerenie, lumea Euterpei, pot spune, din adîncul codrilor inimii mele, că George Enescu, doinitorul ,,narcotizant”, a intrat în ,,Cvartetul de Aur” al creatorilor noştri, alături de poetul-nepereche Mihai Eminescu, de înţeleptul de la Hobiţa, Constantin Brâncuşi, părintele sculpturii moderne, şi de revoluţionarul din constelaţia Teatrului, Eugen Ionescu. Un cvartet unic, întruchipînd geniul Poporului Român, care a dat naştere unor opere nemuritoare, toate pornite dintr-o viziune estetică aparte, potrivit căreia lumea frumosului liber din ţara noastră este drumul paradisiac care ne conduce spre Bunul şi Omniprezentul Dumnezeu. Binecuvîntatele localităţi Ipoteşti şi Liveni s-au înscris în ,,spaţiul poeziei eminesciene”, unde legile artei sînt şi legile moralei.

Artişti orphici, cu un stil apollinic, l-au considerat pe George Enescu drept unul dintre cei mai reprezentativi slujitori ai melodiei, din tragicul Secol XX. În acest climat înălţător de inimi, pure ca ninsorile dintr-un decembrie solemn, îi am în vedere pe: divinul cellist Pablo Casals, filo-românul Yehudi Menuhin - mult îndrăgitul elev al autorului capodoperei ,,Oedip”- , răscolitorul simfonist, din Austria lui Mozart, Gustav Mahler, compozitorul Bela Bartok – cel care a făcut cunoscut folclorul românesc în toată lumea, Zoltan Kodaly, profundul admirator al ,,Preludiului la unison”, din ,,Suita în do major”, muzicologul Antoine Goléa, evreul care nu a uitat că este român la origine, la fel ca şi minunaţii compozitori, afirmaţi la Paris, Marcel Mihalovici, Stan Golestan şi Filip Lazăr, nemaivorbind de Arthur Honegger, cel care l-a condus, ,,plîngînd ca o fîntînă”, pe ultimul său drum, spre cimitirul parizian, unde îşi dorm somnul de veci atîţia titani ai culturii universale – Georges Bizet, Moličre, Chopin şi încă mulţi alţii – creatori care şi-au pus arta în dialog cu Eternitatea. Nu pot să nu-l menţionez pe tulburătorul romancier şi stilist Marcel Proust, care a scris în termeni emoţionanţi despre interpretarea unică pe care George Enescu a dat-o sublimei ,,Sonate pentru violină şi pian”, compusă de misticul César Franck.

Dragi melomani, nu uitaţi că George Enescu, în măreaţa lui operă ,,Oedip”, a transmis omenirii un mesaj tulburător, tălmăcind sensul cuvintelor biblice astfel: ,,Fericit este cel curat la suflet, cu el este pacea”...

DORU POPOVICI