Romania Mare nr 1105

din 21 Mai 2012


Adauga la Favorite

Seteaza pagina ca homepage

Contact


News Alert:

Polemici * Controverse

Microsioane istorice Addenda la Dracula


În numărul trecut al revistei, am scris despre contele Tibor Kalnoky şi soţia sa, Anna, din Harghita, care

au primit de la Prinţul Charles, moştenitorul

tronului Marii Britanii, invitaţii la nunta fiului său, Prinţul William, însoţite de un ,,ghid de reguli de conduită”, special conceput pentru acest eveniment al anului, care menţiona excluderea din discuţii a unor teme precum războiul din Golful Persic şi personajul Dracula. Era limpede că, în ceea ce priveşte primul subiect, Prinţul Charles căuta să evite întinarea

prestigiului Marii Britanii, prin evocarea rolului ei în dezastrele din Irak, Afganistan şi din alte ţări arabe din zonă. Dar Dracula? De ce a fost inclus pe lista de interdicţii acest personaj, pe cît de cunoscut, pe atît de fantasmagoric? Se ştie că Prinţul Charles deţine

cîteva proprietăţi în Ardeal, iar de unele are grijă

prietenul său, contele Tibor Kalnoky, un aristocrat român aparţinînd celor mai vechi generaţii de nobili ale Evului Mediu, din Secolele XV şi XVI, care,

din pricina jugului neîndurător, au trecut de partea Germaniei şi a Ungariei, fapt de nesuportat de către iobăgimea română, care i-a determinat pe părinţii lui Tibor să se strămute în Germania, unde, apoi, s-a născut şi el. Cînd Tibor a împlinit 10 ani, părinţii lui, mînaţi de dorul de neamuri, au revenit în România, la Harghita. Aici, la vîrsta de 20 de ani, tînărul conte s-a căsătorit cu frumoasa Anna, devenită, astfel, Kalnoky. Bineînţeles că toate acestea s-au petrecut tîrziu, după crearea României Mari, astfel că

aristocratul Tibor Kalnoky a devenit, în mod

definitiv, cetăţean român, aşa cum fuseseră şi părinţii lui, înainte ca el să se fi născut. Dar, atît în Germania şi în Ungaria, cît, mai ales, în perioada în care s-a aflat în România, contele Kalnoky şi-a însuşit cultura română şi numeroase cunoştinţe despre Istoria Neamului Românesc şi destinele domnitorilor români, îndeosebi cele legate de viaţa şi domniile lui Vlad Ţepeş. El a aflat tot ce-au scris saşii, dar, mai cu seamă, supuşii lui Matei Corvin, despre Dracula, poreclă dată lui Vlad Ţepeş după strănumele tatălui său, Vlad Basarab – Dragonul, sau Dracul, căpătat după ce a fost admis în Ordinul Dragonului, înfiinţat de bătrînul împărat Sigismund cel Mare. Confuzia a fost preluată de scriitorul Bram Stoker, irlandezul care, pe la sfîrşitul Secolului XIX, a creat romanul fantasmagoric ,,Dracula”, după un set de cărţi scrise de saşii care se revoltaseră împotriva lui Ţepeş. Pentru modul în care domnitorul i-a tratat – pe mulţi dintre aceştia i-a mistuit în foc sau i-a tras în ţeapă –

ei l-au denumit ,,Vampirul”, pentru ca, mai tîrziu, să-l înzestreze, pentru totdeauna, cu numele (sau, mai exact, porecla tatălui său) de Dracula. Imaginaţia cititorilor cărţii lui Stocker şi a cinefililor care au văzut filmul de groază regizat de Francis Ford Copolla l-a plasat pe Vlad Ţepeş în rîndul celor mai înfricoşători diavoli – vampirii cu colţi însîngeraţi, care atacă, din senin, oamenii, pentru a se hrăni cu sîngele lor. Un zvon, pe măsură ce creşte,

înfioară inimile. Vrăjitoria şi acuzatorii ei

au făcut ravagii crunte în Evul Mediu.

A trecut multă vreme pînă ce omenirea a reuşit să iasă din temniţele viermănoase ale ocultismului. Numai sectele răspîndesc, şi azi, teama omului

faţă de om.

VASILE BĂRAN

 

P.S.1: În presa britanică se scrie despre o ,,mişcare a vampirilor”, care cuprinde peste 3.000 de membri. Aceştia organizează, lunar, o petrecere animalică, în cursul căreia, potrivit unora dintre publicaţiile amintite, ,,vampirii” obişnuiesc să sugă sîngele partenerilor, fie înţepîndu-le pielea de pe gît, piept, umăr, de pe braţe ori de pe picioare, cu ajutorul unor ace sau lame de ras, fie înfigîndu-şi dinţii, ascuţiţi anume, ca nişte colţi, în grumazul „victimelor“. După care beau alcool pînă se ameţesc bine, ritualul încheindu-se cu săruturi pasionale.

P.S. 2: Prinţul William, mirele Casei Regale, a refuzat să participe la repetiţia generală a nunţii, el găsindu-şi un înlocuitor, pe care l-a urmărit atent în timp ce acesta îşi îndeplinea rolul de sosie. Astfel, marele eveniment avea să se desfăşoare ca un spectacol bine regizat. Nunta a avut loc în ziua de 29 aprilie 2011. La mulţi ani fericiţi!

Share |

Comenteaza acest articol



Trebuie sa fiti logat pentru a comenta acest articol.