Polemici * Controverse

Medici... fără frontiere (3)

Scoţianul David Livingstone (1813-1873), cunoscut ca misionar şi explorator al Africii, a studiat teologia şi medicina la Glasgow. După anul 1840, a plecat pe continentul african, unde, în cei 28 de ani pe care i-a petrecut acolo, în calitate de medic şi de misionar, a întreprins 3 mari expediţii pentru cunoaşterea acestui teritoriu. A efectuat numeroase măsurători topografice şi a adunat importante date geografice şi etnografice. De asemenea, Livingstone a explorat Deşertul Kalahari, regiunea Fluviului Zambezi, a străbătut continentul de la Capetown pînă la Luanda, pe ţărmul Oceanului Atlantic şi, apoi, pînă pe ţărmul Oceanului Indian, fiind primul explorator care a traversat Africa de la vest la est. În timpul acestor expediţii, a făcut numeroase descoperiri geografice, precum: Cascada Victoria, Lacurile Şirva, Nyasa, Tanganyka şi izvoarele Fluviului Congo.

Medicul francez Denis Papin (1647-1714) este cunoscut ca fizician şi inventator. În anul 1680, el a inventat cazanul cu aburi, prevăzut cu supapă de siguranţă, şi a dovedit că temperatura de fierbere a apei depinde de presiune, iar în 1689 a realizat o pompă centrifugă, cu caracteristici deosebit de performante. Denis Papin a fost primul om de ştiinţă care a descoperit şi pus în valoare proprietăţile aburului, descriind ciclul termodinamic închis al motorului cu aburi. De altfel, el este inventatorul motorului cu aburi, pe care, însă, nu a reuşit să-l construiască, din lipsă de resurse financiare.

Cel care a adus o contribuţie importantă la formularea principiului transformării şi conservării energiei, considerată una dintre principalele descoperiri ştiinţifice ale Secolului al XIX-lea, a fost medicul şi naturalistul german Julius Robert Mayer (1814-1878). El a arătat că, în mişcarea mecanică, în căldură, electricitate, în reacţii chimice etc. se manifestă diverse tipuri de ,,forţe” (în fapt, energii) diferite din punct de vedere al calităţii, ele putîndu-se transforma dintr-una într-alta, fără a-şi modifica raporturile cantitative. Mayer a determinat echivalentul mecanic al caloriei şi a arătat că ideea metafizică potrivit căreia căldura, electricitatea, lumina, magnetismul etc. erau considerate fluide imponderabile şi independente unele de altele - nu corespunde realităţii.

Tot în domeniul fizicii s-a remarcat şi medicul francez Edouard Branly (1844-1940), el fiind descoperitorul principiului care a stat la baza telegrafiei fără fir şi inventatorul, în 1890, al unui aparat capabil să detecteze undele electromagnetice – coerorul, folosit în primele sisteme de radiocomunicaţii.

Georges Clémenceau (1841-1929), cunoscut ca om de stat francez şi jurnalist, era de profesie tot medic. El a intrat în politică şi, în perioada 1876-1893, a fost ales în Camera Deputaţilor, devenind lider al blocului republican radical. Clémenceau a fondat publicaţiile ,,La Justice”, ,,L’Aurore” şi ,,L’Homme Libre”, ajungînd să se numere printre scriitorii politici de frunte ai timpului. A fost ministru de Interne în 1906 şi, de două ori, prim-ministru al Franţei: 1906-1909 şi 1917-1920. După primul război mondial, a participat la elaborarea Tratatului de la Versailles, din 1919, încercînd, prin ideile sale, să împace interesele franceze cu cele ale Angliei şi ale Statelor Unite ale Americii.

Sun Yat-Sen (1866-1925), lider al Partidului Naţional Popular Chinez şi cunoscut ca părinte al Chinei moderne, a îmbrăţişat, la început, cariera medicală. Deranjat de incapacitatea dinastiei Qing de a feri China de umilinţele repetate la care era supusă de către unele ţări avansate, Sun Yat-Sen a părăsit medicina, pentru a se dedica politicii. În 1907 a proclamat ,,Cele 3 principii ale poporului”, noţiuni care vor sta la baza programului revoluţiei din 1911: naţionalism – pentru răsturnarea dinastiei manciuriene Qing; puterea populară – prin crearea republicii; propăşirea poporului – prin acordarea de drepturi egale asupra pămîntului. După revoluţie, a deţinut, pentru o perioadă scurtă de timp (decembrie 1911 – februarie 1912), funcţia de preşedinte provizoriu al Republicii Chineze.

Cu toate că un sistem de prescurtare a cuvintelor se cunoştea încă din Antichitatea greacă şi romană, adevăratul părinte al stenografiei este considerat doctorul Timothy Bright (1551-1615), din Cambridge, Anglia, care a creat un sistem simplificat de scriere rapidă. El este şi autorul primului tratat modern de stenografie (publicat în 1588) şi, timp de mai mulţi ani, a predat noua sa metodă de scriere în diverse şcoli din Anglia.

În 1666, un alt medic englez, Nicholas Barton (?-1698), a avut ideea introducerii poliţelor de asigurare împotriva incendiilor, tot el deschizîndu-şi primul birou de asigurări din lume.

(va urma)

Gheorghe BraŞoveanu