Polemici * Controverse

Magda Bădoiu, poeta satului cu stele de rouă şi salcîmi înzăpeziţi de dulci miresme

Urmărind, de ani buni, evoluţia scriitoricească a Magdei Bădoiu, se observă că aceasta cunoaşte progrese de invidiat pentru unii şi de elogiat pentru alţii. Şi nu sînt doar nişte impresii personale, ci o realitate demonstrată prin cărţile pe care le-a publicat pînă la acest moment. Este îmbucurător, pentru că poeta foloseşte, în mod pregnant, toate resursele sale intelectuale, încît, prin condeiul său, ţese raze de cuvinte din care izvorăşte poezia sensibilă, muzicală, precum versurile din cartea de faţă, plastic botezată „Înserări sihastre”.

Iubitorii de poezie de tip tradiţional vor găsi, din plin, în această plachetă savoarea lirică, descoperind expresii poetice, cu elemente obişnuite, care sînt bine dozate cu ingrediente care ţin, în mod deosebit, de stări ce se petrec, mai ales, în lumea naturii, a satului şi cîmpiei, fenomene normale pentru un om obişnuit, cu simţul acut al frămîntării firului de iarbă, al zbuciumului ploii şi căderii ninsorii în avalanşe, în mediul în care trăieşte.

Magda Bădoiu este la curent cu toate acestea - nimic nu-i este străin din tot acest mănunchi de frumuseţi oferite, urmare a vieţii sale la sat, sub imboldul cărora a trăit şi care, cu vremea, aveau să-i dezvolte sensibilitatea artistică, încît, astăzi, îi sînt motive de inspiraţie. Aşa s-a născut dorinţa sa de a scrie versuri reale, care aduc alinare, prin cuvîntul simplu, considerat a fi hrană spirituală.

Parcurgînd etapă cu etapă cariera sa literară, citind în cenaclu, publicînd în culegeri colective, dar mai ales în revista cu acelaşi nume a editurii, sub egida căreia i-au apărut cărţile, cîştigul domniei-sale pe linie de creaţie este de-a dreptul surprinzător.

De aici se poate deduce ceea ce am spus ceva mai înainte: pasiunea sa pentru poezia de tip clasic a devenit realitate sub o altă formă de stare scriitoricească. Poeta, prin vrerea sa, nu este indiferentă faţă de cele mai mici frămîntări în dispoziţia de a scrie, nu întîmplător, poezie cu formă fixă. Cititorul va observa la Magda Bădoiu o înşiruire de imagini, parcă mai percutante în dichisul verbului şi aluatul său, printr-o hotărîre de condeier cu calităţi scriitoriceşti remarcabile – fără să facă rabat de la înnoirea persistentă de imagini blînde, uşor realizabile, dar de profundă gingăşie. Şi avem ca exemplu poezia „Visul călăreşte norii şi bea stele”, pag. 99, pe care o prezentăm pentru mesajul său astral, zugrăvit într-un colier de cuvinte, de importanţă majoră pentru limba noastră naţională: „ Visul călăreşte norii şi bea stele/Se repede în tării, la Carul mare,/ Se scaldă în roua zorilor, din zare/ Şi fură popasuri din Calea Lactee.// În puterea nopţii, visul meu pluteşte/ Şi în scoica beznei, gîndul mi-l descîntă/ După peştii liberi, în valuri se-avîntă/ Şi încărcat de briză, pe ţărm se-odihneşte./ Visul meu e-albastru, de cer şi azur,/ Din genuni şi soare primeşte contur/ Şi cu gene grele, la mine se-ntoarce.// Dăinuie pe drumul găsirii de sine,/ În puterea nopţii, mă cată pe mine/ Şi-n razele lunii, visul meu se coace“.

Iată o carte de poezii care poate fi socotită drept paharul de rouă de pe noptieră, pentru odihna noastră după truda de peste zi. Şi rodul incontestabil este al Magdei Bădoiu. Dar cine este Magda Bădoiu? Poeta satului, cu stele de rouă şi salcîmi înzăpeziţi de dulci miresme.

ION MACHIDON

Preşedintele cenaclului „Amurg sentimental“