Polemici * Controverse

In memoriam Gherase Dendrino

Pe compozitorul Gherase Dendrino l-am cunoscut în 1950, la istoricul Restaurant ,,Capşa”, din Bucureşti. Pe atunci, aveam 18 ani... Tocmai devenisem, după un examen – s-a spus că a fost unul strălucit... ,,sînt modest, dar acest lucru doresc să se ştie”... – student la Conservatorul ,,Ciprian Porumbescu”, din Capitală, în cadrul Secţiei de Compoziţie. Beneficiind de recomandarea lui Paul Constantinescu, am putut să particip la minunata ,,Cafenea literară” de la Capşa, unde, în fiecare zi – cu excepţia sfintei Duminici – se ţineau şedinţele cenaclului, în care problemele culturii româneşti şi universale erau dezbătute, cu aplomb, de nişte minţi sclipitoare, iar anecdotele şi glumele, care pigmentau discuţiile, creau o atmosferă plină de farmec. Nu lipseau de la aceste reuniuni oameni de litere, precum Ion Barbu şi prietenul său de o viaţă, Oscar Lemnaru, Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, criticul muzical Jean Victor Pandelescu, compozitorii Paul Constantinescu, Nicolae Kirculescu, Gherase Dendrino – ca să-i citez pe cei mai importanţi. Ultimul dintre cei enumeraţi, Gherase Dendrino, poate fi socotit drept unul dintre cei mai însemnaţi compozitori de muzică uşoară. El este autorul a sute de cîntece – îndeosebi tangouri - în care se îmbinau, într-un mod expresiv, un soi de lirism nobil, o melodicitate larg accesibilă, niciodată vulgară, cu versuri de o mare delicateţe, care tălmăceau etern umanul sentiment al dragostei, asociat intim prototipului de femeie, plină de sensibilitate, imagine ce mă trimite cu gîndul la inspiratul aforism al sculptorului-poet Pavel Mercescu: ,,Lăsaţi iubirea să curgă, ca o respiraţie a cerului, prin pămîntul vostru”... Gherase Dendrino a creat şi două operete, care au intrat în Istoria muzicii româneşti: ,,Lăsaţi-mă să cînt” şi ,,Lysistrata”. Prima îl înfăţişează pe nefericitul compozitor şi mare patriot Ciprian Porumbescu, prematur dispărut, dar care a lăsat în urma lui o bogată zestre muzicală: lucrări de un lirism fremătător, toate legate trainic de folclorul nostru, rural şi citadin. Cea de a doua operetă a lui Gherase Dendrino este închinată bunei înţelegeri între popoarele lumii; acestei luminoase creaţii i s-ar potrivi, în opinia mea, ca ,,motto”, cuvintele poetului Dan Florică: ,,Înţelepciunea lumii, din cel mai blînd cuvînt... înseamnă PACE”.  Rolul lui Ciprian Porumbescu, personajul central al operetei ,,Lăsaţi-mă să cînt”, a fost interpretat magistral şi desăvîrşit, la un înalt nivel artistic, de tenorul Ion Dacian. Acestuia i-au urmat, în acelaşi rol, alţi interpreţi de marcă ai operetei româneşti: Cornel Rusu, Dorin Theodorescu şi Alfredo Pascu. Dintre sopranele distribuite în rolul principal feminin, menţionez pe Silly Popescu, Lucia Roic şi, nu în ultimul rînd, pe tulburătoarea Cleopatra Melidoneanu.

Opereta s-a bucurat de un mare succes în toată Europa muzicală. Am urmărit, de-a lungul timpului, evoluţiile tuturor acestor artişti, simţindu-mă copleşit de emoţii şi, nu o dată, ca din altă lume, mi-au venit în gînd cuvintele lui Nathan Hale, un celebru erou american: ,,Singurul meu regret este că am numai o singură viaţă, pe care să o pierd pentru ţara mea”.

DORU POPOVICI