Pentru improspatarea memoriei

Ortodoxism sau catolicism (1)

Ziarul „Adevărul“ a inaugurat, de curînd, o rubrică a opiniilor referitoare la ortodoxism, la care mi s-a refuzat opinia. Cum tema ortodoximului mă interesează de multă vreme, am hotărît să ofer părerea mea asupra necesităţii acestuia la români revistei „România Mare“, dacă va fi interesată. Abordarea acestei teme este binevenită în aceste vremuri de restrişte ale românilor, care sînt nu numai abandonaţi şi denigraţi, ca nişte bastarzi, intraţi pe uşa din dos a Uniunii Europene. Şi toate acestea datorită actualei conjuncturi istorice, prin care se pregăteşte o nouă Ordine Mondială, în care religia are rolul de a pregăti şi monitoriza massele.

De 20 de ani asistăm la această acţiune, unică în istoria omenirii, care se desfăşoară ca o furtună pe oceanul planetar, unde popoarele sînt nişte corăbii care se luptă din greu pentru a supravieţui naufragiului, iminent şi neîndurător. România este una dintre aceste corăbii, care are nevoie urgentă de un căpitan destoinic, cu un echipaj profesionist, care să o salveze de naufragiu. În momentul de faţă, românii sînt victimele conjucturii şi datorită apartenenţei confesionale ortodoxe, nebeneficiind de prăbuşirea comunismului. Se ştie că la destrămarea URSS popoarele catolice, foste satelite, au fost ajutate să se refacă de către Vatican şi Vestul Europei, românii rămînînd mai departe sub conducerea comuniştilor, travestiţi în democraţi. În timp ce catolicii au fost îmbrăţişaţi cu afecţiune de Vatican, ortodocşii (românii) au fost complet abandonaţi, ca nişte oi părăsite. Românii nu numai că nu au fost ajutaţi cu nimic, dar au fost separaţi, ca oi de sacrificiu, sub conducerea unor ciobani, cu misiunea de a le pregăti pentru abator. Ca atare, românii întreabă: De ce la prăbuşirea comunismului din 1992, cînd toate ţările satelizate au fost eliberate, dîndu-li-se libertatea şi teritoriile înapoi, fiind şi ajutate să se refacă, România a fost, pur şi simplu, exclusă de la reprimirea teritoriilor şi populaţiei răpite de ruşi, de la ajutoarele pentru refacere şi de la despăgubiri?

Abia acum, după 20 de ani de la acea nedreptate, a ieşit la suprafaţă adevărul privind manipularea, prin care România era repartizată în cadrul unui nou plan de reorganizare europeană a zonei de Est pe criterii confesionale. Cu alte cuvinte, toate ţările catolice, care depindeau de Vatican, erau îmbrăţişate şi ajutate financiar, în timp ce ţările cu religie ortodoxă rămîneau dependente de Patriarhia Ortodoxă cu sediul la Moscova, fără a-şi primi teritoriile şi locuitorii înapoi. Datorită acestei nedreptăţi, românii nu se află acum nici în căruţa catolică şi nici în cea ortodoxă, situaţie catastrofală, care le periclitează chiar existenţa. De unde se poate concluziona că soarta românilor a fost pecetluită încă de la schisma dintre Roma şi Byzanţ din 1054, care, la rîndul ei, a fost urmarea prăbuşirii imperiului roman, în urma impactului cu popoarele asiatice. De acest impact a beneficiat Byzanţul, care şi-a extins dominaţia şi asupra dacilor romanizaţi. Şi aşa au ajuns românii în plasa creştină ortodoxă, cu toate că o mare parte a dacilor fusese convertită de misionarii trimişi de Roma. Şi cum soarta românilor a depins totdeauna de vijelii, împotriva dorinţei lor, precum cea a barbarilor mongoli, a slavilor, a turcilor şi a comuniştilor, ei se află acum în cea mai mare vijelie (politico-religioasă) din cîte a cunoscut planeta. Atîta timp cît ortodoxismul a fost condus de Byzanţ, românii au avut parte de vremuri mai bune. Pînă au apărut turcii, care au trecut ortodoxismul sub tutela ruşilor, automat şi pe români, ca robi ai credinţei creştine de rit ortodox. Dacă ortodoxismul byzantin i-a păstorit pe români pe timpul barbarilor fără interese agresive, după ce ruşii au preluat şi supremaţia spirituală, tendinţa lor imperialistă a devenit un pericol şi mai mare pentru poporul şi Statul Român, aflat în plină formare. Sînt arhicunoscute relaţiile încordate de sute de ani dintre ruşi şi români. Contrar preceptelor lui Isus de a-ţi iubi aproapele, ruşii nu numai că nu i-au iubit pe români, dar le-au mai răpit şi teritorii. Cînd vorbesc de ruşi mă refer numai la conducători, nu la poporul rus, care, ca şi românii, sînt de fapt nişte oiţe nevinovate. Odată cu preluarea conducerii Bisericii Ortodoxe, imperialismul rus a devenit un pericol pentru toată Europa, în special pentru români, pînă la apariţia comunismului ateu, care a desfiinţat ortodoxismul pe tot teritoriul URSS. Toate religiile, inclusiv ortodoxismul, aveau să funcţioneze, pînă în 1992, ca tolerate pe teritoriul URSS, inclusiv în ţările satelizate, fără putere statală.

(va urma)

Lazăr Chiricuţă,

Membru al Camerei Arhitecţilor din Düsseldorf, Germania