Pentru improspatarea memoriei

Arătările şi vedeniile unui mare duhovnic creştin (4)

Am văzut cum arată demonii

căsniciilor nefericite

Acolo unde este multă neînţelegere, ceartă şi urîciune între soţi, acolo sînt stăpîni şi împreună locuitori 2 demoni, care le provoacă. Unul din ei o îndeamnă pe soţie să i se împotrivească soţului, să-l insulte, să-l amăgească prin vorbe mincinoase, să-i tulbure mintea cu fel de fel de descîntece şi vrăji. Celălalt demon se ţine de soţ, pe care îl învaţă s-o nedreptăţească pe soţie; îl îndeamnă să n-o iubească, să-i spună vorbe rele şi grele, ca s-o facă să plîngă, şi cîte altele. Aceşti demoni poartă haine lungi, de culoare mohorîtă. Par a fi preoţi. Sînt cam de 30-40 ani, ca vîrstă. Ei se deplasează într-o căruţă hodorogită care, în mers, scoate un uruit ca de maşină ce transportă o greutate prea mare. Căruţa merge singură şi demonii stau culcaţi în ea. Se opresc la casa unde li se dă ascultare. Sînt foarte amabili la vorbă, iar de le stai împotrivă, devin foarte fioroşi.

Dacă unul dintre soţi revine la sentimente bune, atunci demonul pleacă, însă după ce face multe încercări de a mai rămîne. Iar dacă celălalt soţ nu se îmbunează, atunci demonul îl urmează peste tot şi îl sfătuieşte să nu se încreadă în vorbele partenerului de viaţă revenit la sentimente mai bune, ci se ţine de capul lui, pentru ca ura să meargă mai departe. Iar dacă vede că nu reuşeşte, demonul se distanţează, dar încă nu pleacă, ci caută mereu să se apropie, că poate-poate îşi va atinge scopul, şi anume, să-l stîrnească din nou.

Sufletul soţului în ceartă apare în pielea goală de la jumătate în jos, iar de la jumătate în sus poartă un anteriu negru. Sufletul soţiei în ceartă are pe faţă păr, chiar şi pe obraz, ce stă zburlit în sus.

Atunci cînd soţia se depărtează de ceartă din propria iniţiativă, ea capătă haine albe, iar obrazul se curăţă singur. Dacă hotărîrea nu este pornită de la ea, atunci o bărbiereşte acela care a sfătuit-o să-şi schimbe calea.

Am văzut cum arată demonii

mormintelor celor păcătoşi

Dacă cineva n-a putut dobîndi împărăţia luminii, ci întunericul cel mai din afară, aşa cum spune Mîntuitorul nostru Isus Christos, atunci demonii nu numai că-i stăpînesc sufletul în iad, dar şi asupra mormîntului lui îşi exercită puterea. La acele morminte sînt 2 demoni care pîndesc din apropiere. Ei se duc la mormînt ori de cîte ori i se aprinde o lumînare acelui mort şi o sting, sau o apleacă, astfel încît, nefiind sprijinită de o altă lumînare aprinsă, ea să nu mai ardă. Mai mult, el face în aşa fel ca lumînarea să fie aruncată sau furată. De cîte ori se pun pe mormînt flori care să crească, demonii calcă mormîntul, lăsînd urmă de vită ce a călcat în pămînt moale. Şi sfarmă tot aranjamentul, astfel încît nici flori, nici iarbă bună să nu crească, ci toate să se usuce sau să se piardă. De cîte ori se fac rugăciuni la mormînt, ei merg şi îndepărtează de la rugăciune atît mintea preotului, cît şi pe cea a apropiaţilor, pentru ca rugăciunea să nu se poată sui la cer, întru milostivirea lui Dumnezeu.

Aceşti demoni au înfăţişare de om mort. Poartă haine ce par a fi înnegrite de pămînt. Au căciuli negre şi ţuguiate. Ochii lor sînt ca de vultur.

Au înălţime potrivită şi spun că sînt dascăli la biserică. După chipul lor, arată a fi ca oameni de vreo 35-40 de ani. De crucea pe care mortul o are la cap nu se ating.

Am văzut cum arată demonul fricii la copii

Atunci cînd copiii sînt lăsaţi mereu singuri acasă, se apropie de ei un demon. Din acel moment, copiii se tem să rămînă singuri şi se roagă stăruitor la părinţi să nu-i lase, fiindcă se tem.

Acest demon nu are chip. El apare ca un fel de negură de nepătruns, care coboară asupra sufletului. Atunci copilul începe a tremura de frică şi a ţipa. Acest tip de demon înfricoşător, chiar şi pentru omul matur, nu poate pleca decît dacă omul credincios face rugăciunile Sfîntului Vasile cel Mare, de blestem şi alungare.

(va urma)

ILARION ARGATU