Pentru improspatarea memoriei

Ţara ca o lumină

Ca roua ce tresare pe firul ierbii, vara,

Ca steaua ce se-aprinde cu foşnet peste gînd,

Atît de pură suie în veşnicie ţara,

Atîta sărbătoare e-n cîntecul ei blînd.

Un strai curat e-amiaza ce-aleargă, visătoare,

Să-şi lase limpezimea pe umerii-i de dor,

Cînd fructul se presimte în lacrima din floare

Şi ceru-şi tălmăceşte seninu-ntr-un izvor.

Fiinţa lină curgă-i în albia iubirii,

Cît stăruie în inimi porunca ei divină,

Căci mai presus de toate din rosturile firii

E ţara care creşte în noi ca o lumină.

Geo Galetaru