PAGINA I

Românii din SUA îl fac praf pe mafiotul Traian Băsescu

Traian Băsescu a venit la Putere cu 51,23 procente din votul naţional în decembrie 2004, o victorie la limită obţinută, fără îndoială, deoarece mesajul central al campaniei a fost o ieremiadă împotriva corupţiei. Odată cu venirea lui Traian Băsescu la Preşedinţie, un spirit de optimism a invadat România, iar diaspora românească a fost extrem de încîntată că fusese, în sfîrşit, înlăturată cultura oligarhică post-decembristă din domeniul politicii şi al afacerilor. Cînd preşedintele Băsescu s-a confruntat cu suspendarea de către Parlament, în 2007, a continuat să se bucure de multe mesaje de sprijin din capitalele lumii, inclusiv de la Washington, DC – în principal deoarece încă mai era perceput ca luptător împotriva corupţiei cronice. Perspectiva de la distanţă era că forţele negative încercau, probabil, să îl doboare. Aceste bune intenţii s-au erodat pe măsură ce Preşedinţia apărea din ce în ce mai dictatorială. Comploturile copleşiseră politica publică. Haosul înlocuise calmul, managementul raţional al instituţiilor. Dacă ar fi să o judecăm pe baza covorului magic cu ajutorul căruia s-a instalat la Putere – o cruciadă împotriva oficialilor corupţi – preşedinţia lui Traian Băsescu trebuie considerată un eşec. Această judecată nu este lipsită de temei; probele au început să apară încă din vara anului 2005, cînd 3 jurnalişti români au fost răpiţi în Bagdad. La aproape orice răsturnare de situaţie a acestei saga îndelungate, deciziile preşedintelui Băsescu au alunecat către latura secretomaniei şi către protejarea unui criminal periculos.

Anatomia prezentată de Ciprian Nastasiu în afacerea Omar Hayssam dezvăluie adevărata natură a acestei trădări – nu era vorba numai de odioasa crimă a lui Omar, ci şi de comportamentul preşedintelui, care a ascuns informaţii, astfel subminîndu-i tocmai pe cei care erau aproape de a-l lega pe Omar. Iată de ce m-am hotărît să spun povestea acestui procuror talentat, muncitor, deoarece exemplifică cele mai rele tendinţe ale actualei Puteri. Pe lîngă acest exemplu, lipsit de orice scrupule, de a da undă verde crimei organizate, în timp ce procurorii cinstiţi erau trîntiţi cu fundul de pămînt, preşedintele Băsescu s-a încăpăţînat să sfideze valorile fundamentale pe care el şi partidul său pretind că le respectă – luînd în considerare faptul că partidul său este afiliat la Partidul Popular European, de orientare creştin-democrată, cea mai mare formaţiune din Parlamentul European. Preşedintele Băsescu a sfidat cererile Papei Benedict XVI şi ale oficialităţilor de la Vatican, precum şi ale Uniunii Europene (fără a menţiona 3 ani de petiţii din partea comunităţii catolice româneşti) de a salva Catedrala St. Iosif de mafia imobiliară care construia ilegal, în coasta ei, o clădire de birouri. Preşedintele Băsescu a ofensat Biserica Ortodoxă Română prin controversata Comisie Tismăneanu – care acuza Biserica Ortodoxă de comunism, mai dur decît îl acuza pe propriul tată al lui Vladimir Tismăneanu şi pe kominterniştii săi de la Moscova, trimişi cu toţii să instaureze comunismul în România, folosind frauda, furtul şi violenţa. Iar lustrabilul Tismăneanu a uitat să facă vreo referire la propriul activism comunist pînă în anii 1980. Mai recent, prin raportul unei alte comisii prezidenţiale, preşedintele Băsescu pare să promoveze legalizarea drogurilor şi a prostituţiei. Uitaţi de problemele economice şi de scandalurile de corupţie fără sfîrşit: drogurile şi prostituţia pot fi noile sloganuri care distrag atenţia. Nu cu mult timp în urmă s-a gîndit să legalizeze şi căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Acesta este conducătorul unei ţări profund creştine, care se află la puterea unui partid politic afiliat la PPE! Încă o dată, după cum se poate vedea în această carte, există o prăpastie imensă între ceea ce spune şi ceea ce face preşedintele.

După cum povesteşte dl. Nastasiu, deşi avertizat indirect de un conducător spiritual cu privire la gravitatea crimei organizate, inclusiv a activităţilor de spălare de bani din România, preşedintele Băsescu a ignorat avertismentele. Rabinul şef al Vienei este considerat ca fiind o voce importantă a binelui în lupta cu răul. Nu are nici un sens să ignori sfaturile sale. Dar, din nou, nu are nici un sens că creezi haos în interiorul Guvernului. Nu are nici un sens să intervii în procesul juridic stabilit – să faci ca independenţa acestuia să nu mai aibă nici o valoare –, să concediezi oameni în mod arbitrar, să îi înlocuieşti cu persoane incompetente, sau să conduci cu ajutorul unor femei tinere, cu o minimă experienţă în management, fără a menţiona o minimă experienţă de viaţă. În povestirea domnului Nastasiu descoperim, de asemenea, cazuri importante, subminate unul după altul de intervenţii străine – grupuri private influente, politicieni sau alţi indivizi, care pot devia o anchetă de la cursul normal sau pot determina eliberarea unui infractor. De ce?

În timpul mandatului preşedintelui Băsescu, principiul servilismului a fost păstrat cu sfinţenie în procesul de guvernare. Sicofanţii au creat un sistem de influenţă, politeţuri şi atenţii faţă de puternicii din Vest. Un exemplu perfect în acest sens poate fi văzut în eliberarea lui Omar Hayssam. O organizaţie privată, percepută ca o organizaţie puternică, Conferinţa Preşedinţilor Principalelor Organizaţii Evreieşti din America, îi trimite o scrisoare ministrului de atunci, Mihai Răzvan Ungureanu, cerînd o favoare specială pentru un avocat israelian al familiei lui Omar Hayssam. Teodor Baconski, la acea vreme secretar de Stat în MAE, trimite la rîndul său scrisoarea procurorului general şi biroului DIICOT, ordonîndu-le, practic, să se supună. Între timp, acestui avocat din Tel Aviv i se permite să se întîlnească de 3 ori, în secret (de două ori în puşcărie), cu Omar Hayssam, fără ştirea DIICOT – împotriva procedurilor penale din dreptul românesc.

Personalitatea de la Conferinţa Preşedinţilor care a intervenit în beneficiul lui Omar Hayssam a creat astăzi o controversă în Statele Unite, criticîndu-l asiduu pe preşedintele Obama, ceea ce i-a creat probleme serioase în propria organizaţie. (Vezi www.forward.com/articles/108001). În mod similar, Cătălin Ioniţă, la acea dată directorul Departamentului privind America de Nord şi Canada al MAE, a trimis o scrisoare procurorului general şi DIICOT, cerîndu-le, în fond, să se încline în faţa oficialilor americani care se interesaseră insistent de cazul unui cetăţean american de origine azeră, Vladimir Benyatov, acuzat de crimă organizată în România. Ca urmare, Benyatov este eliberat şi fuge la Londra. Ceea ce ştie oricine care a lucrat în contextul politic şi diplomatic din Washington este că aceste scrisori nu au implicaţii majore. Nu-ţi trebuie prea mult pentru a obţine o astfel de scrisoare, iar MAE ştie foarte bine acest lucru. Dar persoane ca Ungureanu şi Baconski au dezvoltat relaţii privilegiate cu preşedintele Băsescu. Ei primesc favoruri speciale pentru fapte contestate – de ce a fost recompensat Ungureanu cu o nouă numire în funcţie după ce a fost concediat de primul-ministru pentru ascundere de informaţii, în mod repetat? De ce controversatului Teodor Baconski i se permite să cheltuiască sute de mii de euro pe un apartament luxos inutil în Paris, cînd MAE are o ambasadă frumoasă acolo?

Aceste fapte nu sînt simple bîrfe, ele sînt exemple în ceea ce priveşte relaţiile speciale create şi recompensate de preşedinte, care subminează procesul normal de guvernare şi mimează dictatura. În 2009, România este izolată. Preşedintele Băsescu este factor de izolare a României. Conducerea prin edicte, conflictele şi favoritismul sînt o formă garantată pentru un viitor dezastru.

Povestea lui Omar Hayssam şi eforturile DIICOT de a-l anihila ilustrează comportamentul periculos al preşedintelui; iată de ce este o poveste importantă, ce trebuie citită...

Această carte nu ar fi fost posibilă fără participarea generoasă a lui Ciprian Nastasiu. În plus, o serie de oficiali americani au oferit observaţii şi detalii suplimentare. Aceste surse – diplomaţi, procurori şi agenţi ai Secret Service al SUA, activi sau pensionaţi – au contribuit din Statele Unite la documentarea acestei lucrări, off the record. Documentele declasificate de la cîteva agenţii americane stau, de asemenea, la baza materialelor din această carte. Toate greşelile sau erorile de interpretare îmi aparţin.

Victor Gaetan

(Prefaţă la cartea „Prădarea României. Cum pradă Traian Băsescu România; crima organizată şi interesele externe“. Impact Associates, Washington, D.C., 2009)