PAGINA I

România, sub călcîiul ignoranţei, inculturii şi imposturii (1)

În 2010, s-au abătut, parcă, toate relele de pe lume asupra Poporului Român. Sub guvernarea Băsescu-Boc, Ţara şi, împreună cu ea, Poporul Român au fost expuse la cea mai incredibilă criză morală, politică şi socială, cu enorme consecinţe, mai ales în plan uman, pe termen mediu şi lung. România riscă, din această cauză, să iasă din rîndul ţărilor civilizate, cîtă vreme ea nu are nici acum un viitor economic bine conturat, bazat pe o dezvoltare sănătoasă, complexă şi armonioasă, şi nu este capabilă să utilizeze eficient, după un proiect ştiinţific fundamentat, bogăţia resurselor umane şi profesionale de care dispune încă, deşi o mare parte din populaţia activă a luat drumul străinătăţii. Politica de guvernare, lipsită de viziune, de perspectiva încadrării economiei ţării în amplele procese globale aflate în plină desfăşurare, prin identificarea celor mai avantajoase pieţe şi nişe de desfacere pentru produsele româneşti, ne afundă tot mai mult într-un soi de mişcare browniană, fară logică, fără proiect. Am rămas doar cu promisiunea demagogică şi iresponsabilă a primului-ministru, Emil Boc, cum că, în 2011, vom avea creştere economică, vor creşte salariile, pensiile şi că ... ne vom înscrie, negreşit, pe drumul prosperităţii.

Dar, ca să ajungem la această iluzorie „bunăstare”, a trebuit să suportăm toate tăierile de salarii, indemnizaţii, alocaţii, ajutoare sociale, de şomer, de handicap etc., la care s-au adăugat un TVA crescut la 24% şi o inflaţie în evoluţie, cu greu suportate de populaţie, toate reducînd dramatic nivelul de trai şi speranţa de mai bine. Aceste măsuri aberante, de creştere a preţurilor la utilităţi, a taxelor pe orice, concomitent cu diminuarea veniturilor pînă la limita supravieţuirii şi, poate, chiar a dispariţiei celor mai săraci dintre români, nu au fost aplicate, toate laolaltă, în nici una din ţările europene, confruntate cu criza mondială. Acolo, guvernanţii au găsit, cu profesionalism, spirit patriotic şi responsabilitate, mijloace inteligente pentru a ieşi din criză, fără să afecteze, în mod dramatic şi programat, nivelul de trai al populaţiei şi, mai ales, fără a o înfometa.

Românii suportă tot mai greu incapacitatea actualului regim politic de a gestiona problemele şi avuţia ţării. Acest lucru a fost demonstrat de multitudinea mişcărilor de protest care au avut loc în iarna lui 2010 şi primăvara acestui an. Grevele şi demonstraţiile tuturor categoriilor socio-profesionale din întreaga ţară, personal didactic, funcţionari publici, poştaşi, cadre medicale, finanţişti, poliţişti, militari, pensionari nu i-au impresionat pe „bravii“ noştri guvernanţi. În luna decembrie a anului trecut, ei şi-au continuat „opera” de îngenunchere a populaţiei cu încă două gesturi umilitoare şi dezastruoase: aplicarea impozitului CAS de 5%, pe întregul cuantum al pensiilor, inclusiv al celor sub 1.000 de lei, şi reducerea indemnizaţiei de creştere a copiilor.

(va urma)

Dr. Maria Cobianu-Băcanu