PAGINA I

O profeţie a marelui savant Nicolae Iorga: Această ţară se va prăbuşi, dar tineretul o va salva...

Printre cei mai înverşunaţi adversari ai oricăror concesiuni faţă de politica hitleristo-horthystă, se afla Nicolae Iorga, care, aproape în fiecare zi, îţi expunea opiniile intransigente prin articolele publicate în ziarul „Neamul Românesc“. Aranjamente anterioare mă programaseră, ca şi în anii precedenţi, cu o conferinţă la Universitatea Populară de la Vălenii de Munte, ce urma să fie ţinută în ziua de 9 august.  Între timp, în 26 iulie 1940, avusese loc la Salzburg întrevederea lui Gigurtu şi a lui Manoilescu cu Hitler, acesta voind să discute personal cu reprezentanţii guvernului român.

Chiar din primul moment, cum aveam să aflu mai tîrziu, Hitler i-a întrebat ce suprafaţă are Transilvania. Neputînd să dea un răspuns precis, deşi amîndoi erau ingineri, „reprezentanţii“ – veniţi să discute frontiera Transilvaniei – au cerut suspendarea discuţiilor pentru a-şi putea consulta consilierii. Dintre consilieri făcea parte şi istoricul Silviu Dragomir, fost ministru al minorităţilor. Evident, istoricul le-a servit fară întîrziere informaţia necesară, cei doi întorcîndu-se imediat la Hitler. La intrarea în cabinetul acestuia, Hitler le-a comunicat în mod ironic că dacă n-au aflat încă ceea ce-i întrebase, le poate preciza el, căruia între timp i se adusese harta necesară.

Vizita lui Gigurtu şi a lui Manoilescu la Hitler a fost urmată, peste cîteva zile, de un consiliu al miniştrilor şi al consilierilor regali, în faţa căruia Iorga le-a cerut să arate în mod clar cele pretinse de Hitler. Gigurtu le-a spus că e vorba de cedarea unui teritoriu de proporţiile judeţului Dolj, aceasta fiind singura suprafaţă teritorială din ţară pe care o cunoştea exact – iar Manoilescu a adăugat şi posibilitatea unui schimb de populaţie.

În ziua de 8 august, am ajuns la Vălenii de Munte şi în ziua următoare, după conferinţă, – am vorbit despre „Existenţa tragică a Transilvaniei“ – m-am dus să-l văd pe Nicolae Iorga. Deşi îl vedeam totdeauna cînd mergeam la Văleni, de astă dată cererea mea fusese provocată şi de rugămintea camarazilor mei de pe zonă, care voiau să afle adevărul din însăşi gura marelui patriot. Cu scăpărări de mînie în ochi şi în cuvinte, N. Iorga mi-a spus că într-adevăr va fi vorba de anumite concesiuni teritoriale, dar că ele vor fi absolut de scurtă durată, Germania avînd să piardă războiul.

– Această ţară, condusă acum de Murdăreanu (Ernest Urdăreanu, mareşal al Palatului) şi Sfidorovici (Teofil Sidorofi, conducătorul Străjii ţării), mi-a spus N. Iorga în continuare - se va prăbuşi, dar voi, tineretul, veţi trăi şi veţi vedea-o iarăşi cum a fost.

Am redat această convorbire mai pe larg în volumul „Amintiri despre Iorga“, apărut la laşi („Junimea“) în 1980, aici, în legătură cu aşteptările de pe zonă, voind să dau numai afirmaţiile marelui istoric în legătură cu perspectivele încorporării în care ne aflam.

Vasile Netea