PAGINA I

Lirică germană

M-am întovărăşit

cu oamenii umili...

Am crescut ca fiu

De oameni bogaţi. Părinţii

Mi-au legat un guler la gît, m-au educat

În obiceiurile celor care se lasă serviţi,

M-au învăţat arta de-a spune porunci. Dar

Cînd am crescut şi am privit în jur

Lumea clasei mele nu mi-a plăcut,

Nici poruncitul şi nici slugăritul.

Îmi părăsii deci clasa

Întovărăşindu-mă cu oamenii umili.

Astfel

Au crescut un trădător, i-au transmis

Deprinderile lor, şi iată că el într-o zi

Îi trădează duşmanului.

Da, eu dau pe faţă secretele. Stau

În mijlocul poporului şi explic

Felul în care aceştia înşeală, dinainte

Spun ceea ce vine, fiind iniţiat în planurile

Făcute de ei. Latina popilor mituiţi

O redau cuvînt cu cuvînt  în limbă comună,

Şi ea se vădeşte a fi o braşoavă.

Ridic cîntarul dreptăţii lor

Şi arăt greutăţile false. Delatorii

Le raportează că stau lîngă cei furaţi

Cînd pregătesc răscoala.

M-au ameninţat şi mi-au luat

Cele cîştigate prin muncă. Cum nu m-am supus

Au început să mă vîneze, dar

În casa mea rămăseseră scrieri

Care dezvăluiau urzelile lor

Împotriva poporului. Astfel

În urma mea au trimis mandat de arestare

Învinuindu-mă de sentimente josnice:

Era sentimentul celor de jos.

Unde poposesc, înaintea înstăriţilor

Apar însemnat, neînstăriţii

Citind mandatul de arestare

Îmi dau adăpost. Aud spunîndu-se: Pe tine

Te-au izgonit

Pe Bună dreptate.

Bertolt Brecht

(Traducere Petre Stoica)