PAGINA I

Lirică germană

Din ce trăieşte omul

Voi, ce ne dăscăliţi cum se trăieşte

Şi de păcate cum să ne ferim,

Întîi haleala daţi-ne-o, fireşte,

Pe urmă-om sta la sfat, să v-auzim!

Voi, care   burta v-o iubiţi şi cuminţenia noastră

Vă amintim, ca să aflaţi şi voi:

Întîi crăpelniţa-i la rînd – morala apoi!

Daţi bietului flămînd şi lui, anume,

Din pîine o felie. Căci în lume

Din ce trăieşte omul? Pas cu pas

Pe om îl fură, chinuie, sugrumă şi-l mănîncă.

De ce trăieşte omul? Fiindcă-n orice ceas

El uită că-i tot om, tot humă încă.

Deci, domnilor, nu vă ieşiţi din fire:

Toţi oamenii trăiesc doar din nelegiuiri.

Cum fusta o femeie să-şi ridice,

Dînd ochii peste cap, ne învăţaţi.

Dar mai întîi haleala să ne pice,

Pe urmă daţi din plisc cît vreţi să daţi !

Voi, ce-n plăceri cîrtiţi ruşinea noastră,

Vă amintim, ca să aflaţi şi voi :

Orice-aţi pălăvrăgi azi dumneavoastră,

întîi crăpelniţa-i la rînd — morala apoi !

Sărmanului i se cuvine-anume

Şi lui un colţ de pîine, căci în lume

Din ce trăieşte omul ? Pas cu pas

Pe om îl fură, chinuie, sugrumă şi-l mănîncă.

De ce trăieşte omul ? Fiindcă-n orice ceas

El uită că-i tot om, tot humă încă.

Deci, domnilor, nu vă ieşiţi din fire :

Toţi oamenii trăiesc doar din nelegiuire!

BERTOLT BRECHT

(Traducere de Demostene Botez

şi Lazăr Iliescu)