PAGINA I

Interviu cu Monseniorul Ioan Robu

Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti este condusă din 1983 de către Monseniorul Ioan Robu. După îndelungi ani de linişte, comunitatea romano-catolică traversează o perioadă de calvar din cauza ridicării unui monstru de clădire, la cîţiva metri de zidurile lăcaşului sfînt al Catedralei Sf. Iosif – monument istoric ocrotit de lege.

Firma Millennium Building Development SRL şi-a permis să construiască turnul de 22 de etaje, bazîndu-se pe aranjamente de culise din reţeaua administraţiei locale a Bucureştilor, care au culminat cu emiterea unei autorizaţii de construire ilegale, pe care de altfel Justiţia a şi anulat-o în mod definitiv şi irevocabil. Cu toate acestea, cei de la Millennium încearcă marea cu degetul, mai precis să răstoarne soluţia irevocabilă, printr-o cerere de revizuire a revizuirii, forţată pe tertipuri avocăţeşti. Pentru că, deşi autorizaţia de construire a fost anulată, turnul continuă să existe, ba chiar să se construiască în continuare la el, ne-am adresat Monseniorului Ioan Robu, pentru a ne lămuri cum stau lucrurile în prezent în Justiţie în acest conflict judiciar super-mediatizat, care trenează de 5 ani.

* Eminenţă, de cîţi ani vă judecaţi cu cei de la Millennium şi ce înseamnă pentru Catedrala Sf. Iosif turnul de 22 de niveluri ridicat la numai 8 metri distanţă? Se spune că răbdarea este una dintre marile virtuţi, dar întotdeauna există nişte limite pămîntene...

* Ne judecăm din 2006. Din momentul în care Millennium a primit aprobarea de construire, noi am deschis imediat procesul, care a avut la bază pericolul reprezentat de pe atunci de viitoarea clădire, avînd în vedere mai ales exemplul de la Biserica Armenească, unde, şi acolo, un asemenea bloc a făcut să crape Catedrala, Palatul Episcopal şi alte clădiri din apropiere. Acesta a fost de fapt şi motivul pentru care noi am retras, în 2001, acordul iniţial dat.

* Cei de la Millennium v-au acuzat în mai multe rînduri că întîi le-aţi fi dat acordul pentru construire şi că apoi v-aţi răzgîndit, pentru că aţi fi dorit o parte din imobil. Care este adevărul?

* Adevărul este următorul: am dat un acord de principiu, dar nu pentru acest proiect de 22 de etaje, ci pentru o clădire de 17 metri înălţime, de aproximativ 5 etaje, construcţie care nu ar fi pus în pericol şi în umbră Catedrala Sf. Iosif. Ceea ce m-a surprins, pe tot parcursul proceselor, a fost faptul că, deşi în 2001 eu am retras respectivul acord, toate cererile pe care Millennium le-a făcut la diferite autorităţi, la Ministerul Culturii, la MLPAT, la Direcţia Monumentelor, la Mediu, la Pompieri, au ataşat de fiecare dată acordul meu, dar niciodată nu au ataşat şi documentul prin care mi-am retras acordul. Au pus mereu numai acordul iniţial, fără să adauge adresa prin care retrăgeam acordul iniţial şi nici să arate că proiectul pentru care se solicită avize este altul decît cel iniţial. Aceasta a fost o dezinformare continuă a autorităţilor, care erau angajate în procesul de avizare şi aprobare. De altfel, proiectantul Popp a recunoscut, în scris, în faţa ISC că de-a lungul timpului au existat 3 proiecte, drept pentru care de la 5 etaje s-a ajuns la 22. Turnul de 22 de etaje reprezintă o sfidare la adresa Bisericii Catolice şi la adresa Capitalei noastre, căci asemenea turnuri au dezechilibrat mai multe zone ale oraşului. În afară de turnul de lîngă Catedrală le-aş aminti şi pe cele din apropierea Pieţii Victoriei şi din Piaţa Charles de Gaulle. A fost o sfidare şi pentru că Willbrook, societate care se laudă că ea construieşte în sistem verde, de fapt aici a distrus un parc care exista lîngă Catedrală şi a privat şi alte zone ale Bucureştilor de multe spaţii verzi.

* Justiţia a anulat anul trecut, în mod irevocabil, autorizaţia de construire dată în 2006 de primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman. De ce credeţi că primarul Chiliman a eliberat autorizaţia de construire, în condiţiile în care nu existau avizele de specialitate de la mai multe instituţii, iar SRI a avertizat că un asemenea turn ar bruia comunicaţiile speciale?

* Am convingerea că este o istorie care ne duce spre ceea ce numim toţi corupţie, dar cum poţi să dovedeşti? Toată lumea spune acelaşi lucru, dar nimeni nu poate dovedi de ce s-a făcut ce s-a făcut. În mod firesc şi legal, autorizaţia de construire nu ar fi trebuit emisă de primarul de Sector, ci de primarul general al Capitalei, care pe vremea aceea era Adriean Videanu. De ce nu s-a făcut acest lucru nu pot spune, însă este de notorietate că Primăria Capitalei a concesionat două terenuri către firma Millennium, în mod ilegal, sub mandatele foştilor primari generali Traian Băsescu şi Adriean Videanu.

* În toată presa s-a vehiculat că în spatele afacerii Cathedral Plaza ar sta lideri ai PDL, printre care şi foştii primari generali. Credeţi că dacă nu ar fi existat o asemenea protecţie politică, lucrurile ar fi fost deja tranşate şi construcţia oprită sau demolată?

* Este dificil să fac o afirmaţie netă în acest sens şi să o probez. Însă mă gîndesc la un lucru pe care am avut cum să-l observ: toţi parlamentarii PDL prezenţi la Bruxelles au refuzat să semneze petiţia pe care noi am depus-o la Uniunea Europeană, prin care sesizam ilegalitatea construcţiei Cathedral Plaza şi solicitam măsuri de sprijin pentru protecţia Catedralei noastre ca monument istoric de valoare europeană. De altfel, Parlamentul European a stabilit că, în mod cert, Catedrala Sf. Iosif trebuie protejată, conform art. 151 din Tratatul Comunităţii Europene.

* Primarul general Sorin Oprescu s-a opus acestui proiect. Mai mult, a existat şi o vizită a lui Sorin Oprescu la Vatican, în care, într-o întîlnire cu Sanctitatea sa Papa Benedict al XVI-lea, s-a discutat această problemă. Care a fost reacţia Papei în legătură cu turnul?

* În momentul în care dl. Sorin Oprescu l-a întîlnit pe Suveranul Pontif, acesta era deja informat despre situaţia catedralei, cu mult înainte. Însă aş vrea să observ un lucru pe care mă simt obligat de conştiinţă să-l spun: dl. Sorin Oprescu a fost prima autoritate care s-a alăturat cauzei noastre şi l-am simţit mereu alături în lupta pe care am dus-o şi în Justiţie. De fapt, primarul general a constatat el însuşi ilegalităţile comise sub mandatele predecesorilor săi în această chestiune a Catedralei şi a turnului ridicat lîngă ea, chiar prin propriul său corp de inspectori, care a verificat arhivele Primăriei.

(Nota Redacţiei R.M.: Prima autoritate a fost Vadim, care a protestat categoric, de pe poziţia de vicepreşedinte al Senatului României).

* A existat un studiu seismologic, care a avertizat că, în cazul oricărui cutremur de intensitate medie sau mare, undele care s-ar transmite de la mişcările turnului ar afecta iremediabil fundaţia Catedralei Sf. Iosif, iar aceasta s-ar putea chiar dărîma. Dacă un asemenea lucru s-ar întîmpla, ce ar însemna el pentru Biserica Romano-Catolică? Nu se implică nimeni în evitarea acestui potenţial dezastru?

* Ar însemna acelaşi lucru cum ar fi pentru o familie să-şi piardă casa. În acest caz, familia catolică şi-ar pierde lăcaşul principal şi reprezentativ pentru toată Biserica Catolică din România. Catedrala Sf. Iosif este un monument istoric din categoria A, care este ocrotit de lege, dar legile au fost încălcate pentru a face loc acestui turn ameninţător. Nu numai că ameninţă Catedrala Sf. Iosif, dar acest turn este periculos în sine. Am putut să observ în decursul timpului că mereu această construcţie a fost făcută în mare grabă, de la începuturi şi pînă în prezent. Or, se ştie că o clădire înălţată în grabă ridică semne de întrebare. La elementul grabă se mai adaugă unul, acela al construirii pe ascuns. În perioadele de timp cînd Justiţia le-a interzis să mai construiască, ei totuşi au construit încă multă vreme şi în foarte mare grabă. De asemenea, cînd au întrerupt lucrul nu au asigurat construcţia pentru conservare. Deşi nu sînt un specialist în domeniu, totuşi mă întreb dacă această clădire nu ascunde anumite vicii şi pericole. Semn că s-a lucrat şi se lucrează în ascuns este prelata actuală, care înconjoară în întregime clădirea. Avem dovezi, pe care le vom pune la dispoziţia Justiţiei, că se lucrează şi acum, dar autorităţile, de exemplu Inspectoratul de Stat în Construcţii, nu vin niciodată să vadă dacă se întîmplă ceva sau nu în această clădire, iar cînd noi le-am cerut să vină pe şantier, muncitorii au fost avertizaţi din timp să plece.

* Vaticanul a fost informat de toată situaţia. Atunci cînd premierul Emil Boc a fost la Vatican, această problemă a fost deschisă. La ce concluzii s-a ajuns?

* Din cîte ştiu, şeful Executivului a spus că se aşteaptă rezolvarea acestei situaţii în Justiţie.

* Trăim într-o lume în care Justiţia pămînteană este făcută după reguli vremelnice, pe cînd Justiţia divină e deasupra tuturor. Cum credeţi, Eminenţă, că ar trebui un judecător să judece în general, ce trebuie el să aibă în vedere şi care sînt coordonatele pe care un bun creştin trebuie să le aibă, chiar şi cînd stă pe cel mai înalt scaun al magistraturii?

* Un judecător trebuie să împartă dreptatea pentru a face dreptate, trebuie să cîntărească bine, în cazul unui proces, argumentele tuturor părţilor şi să decidă, în conştiinţă şi lege, cine are dreptate. Sigur că acest proces include prudenţă şi înţelepciune, înalt profesionalism şi detaşare faţă de orice influenţă de ordin economic sau politic. La imaginea judecătorului obişnuit, pămîntean, putem asocia imaginea Judecătorului Suprem, divin. Aşa cum de la judecătorii pămînteni aşteptăm dreptate şi nu milă, tot aşa şi judecătorii pămînteni aşteaptă de la Judecătorul Ceresc dreptate şi îndurare.

* Arhiepiscopia Romano-Catolică a cîştigat aproape toate procesele purtate cu firma Millennium. Şi n-au fost deloc puţine. Acest lucru vă face să aveţi încredere în Justiţia română?

* Întotdeauna am avut încredere în Justiţia română şi sînt convins că există multă bună-credinţă la slujitorii ei. Mai devreme sau mai tîrziu sînt convins că deznodămîntul va fi acela al Adevărului, iar Adevărul este de partea noastră!

Adina A. Stancu, RĂzvan Savaliuc

(„Lumea Justiţiei“)