PAGINA I

Fenomene stranii Arătările şi vedeniile unui mare duhovnic creştin (7)

Am văzut cum arată demonul

rugăciunilor neizbutite (2)

După ce Mîntuitorul Isus Christos a coborît, împreună cu cei 3 ucenici - Petru, Iacov şi Ioan – de pe Muntele Taborului, unde S-a schimbat la faţă, a găsit, la poalele muntelui, mulţime de lume adunată în jurul unui copil îndrăcit, din trupul căruia ceilalţi apostoli nu reuşiseră să-l scoată pe demon.

Cînd a ajuns acolo Mîntuitorul Isus Christos, au năvălit cu toţii spre El, iar tatăl copilului L-a rugat să-i tămăduiască fiul, fiindcă ucenicii Lui n-au putut. ,,Atunci, Isus Mîntuitorul zice plin de durere: «Of, neam necredincios, pînă cînd am să fiu cu voi? Pînă cînd am să vă sufăr?»... Iar tatăl copilului i-a spus: «De poţi ceva, milostiveşte-Te spre noi şi ne ajută!». Mîntuitorul Isus i-a răspuns: «De poţi crede, toate-s cu putinţă celui ce crede». Şi a strigat tatăl, cu lacrimi, şi a zis: «Cred Doamne, ajută necredinţei mele». Apoi, ucenicii au întrebat îndeosebi pe Mîntuitorul Isus: «Pentru ce noi nu l-am putut izgoni?». Iar El le-a zis: «Acest neam de draci, prin nimic nu poate ieşi, decît numai prin rugăciune şi post»” (Marcu 9, 1-29). Vedem dar, din aceste cuvinte ale Mîntuitorului Isus, că o rugăciune, pentru a fi primită, se cere, mai întîi, să-i iertăm pe cei ce ne-au greşit, atunci cînd cerem ceva; apoi, credinţă puternică, neclintită, fără şovăială, cu inimă curată, lipsită de viclenie, iar la rugăciune să adăugăm şi postul. Cel care cere ceva trebuie să fie cuprins de acea credinţă, în care şi inima, şi ochii se scaldă în lacrimi, precum am văzut. Dacă acestea toate nu se unesc la un loc, atunci cererea nu poate fi îndeplinită, iar rugăciunea n-are aripi de vultur pentru a se ridica la Tronul Cel Ceresc, ci are aripi de plumb, de pămînt şi, atunci, ea nu se poate înălţa.

Satana dă mare luptă pentru a întoarce atenţia de la rugăciunea ce trebuie dusă pînă la extaz, pentru a răpi credinţa unuia sau a altuia, şi pentru a arăta că postul este nefolositor şi obositor. Acestea sînt mrejele, pe care el le întinde cu dibăcie asupra celui ce se roagă, astfel încît rugăciunea să nu poată zbura şi cererea să nu poată fi îndeplinită. De aceea Satana fură gîndul, trimite năluciri, pogoară îndoială şi naşte gîndul viclean.

Acest demon se arată în diferite chipuri. Noaptea, apare sub formă de raze de lumină, pentru a te sustrage şi a-ţi duce gîndul în altă parte. Ziua, sub formă de umbră, cu acelaşi scop. Noaptea - cu zgomote în preajmă. Ziua - cu musafiri nepoftiţi şi cu fel de fel de strigări.

Îţi mai aduce, adesea: căscatul, durerea genunchilor, la rugăciune, diferite înţepături, ca de purici şi de păduchi, în trup, grija mîncării şi a răzbunării, judecarea păcatelor altora şi cereri noi de pedepsire a vrăjmaşilor, iar nu de iertare a lor.

Am văzut cum arată demonul

certurilor de la pămînt

Cînd cineva nesocoteşte dreptul vecinului şi-i taie gardul sau îl pune în pămîntul vecinului, profitînd de puterea lui şi de slăbiciunea celuilalt, atunci acel om este cuprins de un demon, care îl ajută să işte o astfel de ceartă. Acest demon are înfăţişarea unui cîine cu blana de un negru atît de intens, încît capătă străluciri albicioase. Asta, deoarece atunci cînd îl pune pe cel ispitit să facă aşa ceva, îi pune şi cugetul de dreptate în inimă; zicîndu-i că el are dreptate, iar nu ceilalţi, îl face pe cel ispitit să vadă lucrul rău ca fiind unul bun. Cîinele nu este prea mare, însă e aprig, dar şi foarte viclean. El loveşte la locul muncii lui şi se preumblă mereu, de la locul nedrept, pînă la locul unde ar fi fost cu dreptate să fie. Întreţine mereu nedreptatea celui tare, dar, în acelaşi timp, pune gînd de răzbunare în inima celuilalt şi, astfel, pe amîndoi îi vînează. Spre cel ce vrea să facă împăcarea întru dreptatea cea adevărată, el se aruncă năpraznic, cu gîndul celui nedrept asupra lui, fiind în stare de orice să-i facă, întrucît i-ar fi ştirbit onoarea lui de om cinstit.

Am văzut cum arată demonul curviei

Demonul desfrînării are chip de femeie, cu picioare subţiri şi lungi, la fel cum îi este şi trupul: subţire şi înalt. Are faţa prelungă şi foarte urîtă, dar sulemenită. Poartă o fustă foarte scurtă şi transparentă şi o bluză străvezie, de culoarea cerului. Pe cap are un batic tot de culoarea cerului, aranjat printre cele două coarne, care sînt scurte şi crescute în sus.

Acest demon face parte din prima ceată de demoni. Dacă greşeşti, prima ceată te dă la a doua ceată, care este una extrem de înfricoşătoare. Cu greu scapi de ea, dacă îngerul nu te ajută în luptă.

(va urma)

ILARION ARGATU