PAGINA I

Există o singură speranţă: Întoarcerea la Christos

În dimineaţa zilei de 18 decembrie 1904, un tînăr indian de religie sikh (avea 15 ani), pe nume Sundar Singh, se pregătea de sinucidere. În ultima perioadă, Sundar, devenit mare adversar al creştinilor, nu-şi mai găsea pacea inimii – şi nici o rugăciune din Grantg nu-l ajuta. Atunci, în clipele pe muchie de cuţit ale existenţei sale, a avut loc metanoia. Iată evenimentul în chiar relatarea celui ce l-a trăit: „Deodată, o mare lumină deosebit de strălucitoare inundă camera, de am crezut că a luat foc casa. Am deschis uşa, dar afară era întuneric. Şi atunci se petrecu un lucru pe care nu mi l-am închipuit vreodată: camera se umplu de o lumină minunată, care luă forma unui glob şi eu am văzut un bărbat viu şi strălucitor în centrul feeriei. Nu era nici Buddha şi nici Krishna, ci era Christos. Nu voi uita toată veşnicia Faţa Sa glorioasă, prea plină de iubire, nici cele cîteva cuvinte pe care le-a pronunţat: «Pentru ce mă prigoneşti? Eu am suferit pentru tine, Mi-am dat viaţa pentru tine, Eu sînt Mîntuitorul lumii»./ (...) Christos pe care-L credeam mort era viu, înaintea mea. Am văzut semnele cuielor, fusesem duşmanul Său, dar acum am căzut în genunchi înaintea Lui şi am început să-L ador. Acolo, inima mea a fost umplută de o inexprimabilă bucurie şi de o pace minunată; viaţa mea a fost în întregime transformată: Sundar cel vechi a murit şi un nou Sundar Singh se născu pentru a-I servi lui Christos“.

Într-adevăr, acest tînăr va deveni „Sadhu“ (călugăr) creştin şi va porni o uriaşă muncă de apostolat în India, în Nepal şi în Tibet. Nimic nu l-a mai putut opri din propovăduirea Evangheliei. A fost renegat de neamul său, bătut, întemniţat, condamnat la moarte – şi totuşi nu a cedat. A pierit undeva în Himalaya, sau a fost ucis în Tibet: nu se ştie nici pînă azi. Dar e aproape sigur că a adormit întru Domnul cu cuvîntul Evangheliei pe buze.

Radu Comănescu