PAGINA I

Cum mîncăm în societate

Pîinea feliată sau chiflele niciodată nu vor fi tăiate cu cuţitul. Ele se vor rupe cu ambele mîini, nu cu una singură. De la cultură la cultură, diferă obiceiul de a avea o farfurie dedicată pîinii, pentru fiecare persoană de la masă. În cazul în care aceasta nu există, pîinea se va pune pe faţa de masă. Sandvişurile mici se mănîncă cu mîna, iar cele mari se taie cu cuţitul pe farfurioară. Pentru a unge o felie de pîine cu unt, se ia mai întîi porţia respectivă din untieră şi se pune în farfuria personală, cu tacîmul de servire. Apoi se întinde cu cuţitul personal pe bucata de pîine aşezată pe farfurie. Dulceaţa şi mierea nu se servesc niciodată din vasul în care se află, cu linguriţa individuală, ci cu lingura specială de serviciu. Porţia se pune pe propria farfurie şi de aici se întinde pe pîine. Plăcinta cu brînză se mănîncă cu mîna, cînd este de dimensiuni mici. În caz contrar, se recurge la furculiţă şi cuţit. Mezelurile de orice tip întîi se decojesc cu furculiţa şi cuţitul, apoi se taie în bucăţi. Ouăle moi se servesc întregi, în pahare speciale puse pe farfurioare. Se sparge vîrful, lovindu-l încet cu linguriţa, şi se îndepărtează bucăţile de coajă, astfel încît conţinutul să poată fi scos uşor cu linguriţa. Stridiilor li se scot mai întîi cu furculiţa intestinele şi bronhiile, uşor de recunoscut după culoarea lor închisă. Se scoate apoi stridia din scoică, desprinzînd-o din articulaţia ei cu lama unei furculiţe speciale, şi se mănîncă, de obicei, cu zeamă de lămîie. În cele mai multe cazuri, stridiile sînt servite gata curăţate de intestine şi bronhii, lăsîndu-se însă în scoică, nedesprinse de aceasta. Creveţii sînt serviţi, în mod curent, fără carapace, mai ales cînd intră în compoziţia unui „hors d’oeuvre”. La mesele mai puţin pretenţioase, creveţii se curăţă cu mîna, respectiv se rupe capul, cu care ocazie ies şi intestinele, şi apoi se curăţă carapacea. La crabi, languste şi homari se rup cu mîna articulaţiile şi, apoi, cu un cleşte special, se sparg oasele şi se scoate carnea din coşul pieptului, din picioare şi coadă. Carnea acestor crustacee se mănîncă cu bucăţi de pîine prăjită, unsă cu unt (bolul cu apă pentru clătitul degetelor este obligatoriu). Consomé-urile se servesc în ceşti, cu linguri de supă mici. A doua jumătate se poate bea direct din ceaşcă. În lichidele fierbinţi nu se suflă pentru a le răci, se aşteaptă pînă se răcesc singure. Farfuria nu se apleacă pentru a consuma şi ultimele linguri. Nu se pune niciodată pîine în consomé-uri sau supe. Acestea se servesc cu crutoane. Peştele se mănîncă cu ajutorul unor tacîmuri speciale sau cu două furculiţe. Oasele se sortează de la început, pe farfurie. Dacă totuşi s-a introdus un os în gură, el este pus pe marginea farfuriei, cu furculiţa. Devine tot mai răspîndită practica scoaterii oaselor cu degetul mare şi cu arătătorul, gura rămînînd închisă. La melci, carnea se scoate cu o furculiţă specială şi se pune într-o singură lingură. După ce se stropeşte cu sosul din cochilie, se mănîncă. Folosim furculiţa şi cuţitul la carnea de pasăre, chiar dacă gazda a pus pe masă boluri cu apă. Pastele se mănîncă doar cu furculiţa, după obiceiul italian. În cazul în care nu vi s-a pus la dispoziţie şi o lingură în acest sens, nu trebuie să o cereţi. Furculiţa se va ţine vertical şi se învîrteşte puţin, pînă cînd o cantitate de paste s-a înfăşurat în jurul ei, după care se duce la gură. Pizza se mănîncă cu cuţitul şi furculiţa şi nu se va cere suplimentar ketchup, după obiceiul fast food-urilor americane. Lămîia se stoarce cu mîna stîngă, acoperindu-se cu cea dreaptă, astfel încît zeama să nu îi stropească pe cei din jur. De asemenea, ea mai poate fi stoarsă cu ajutorul unei furculiţe. Introdusă în lămîie cu mîna dreaptă, furculiţa se răsuceşte încet, pînă zeama se scurge atît cît dorim. Cafeaua sau ceaiul se sorb fără nici un zgomot. Linguriţa nu se lasă în ceaşca din care se bea, ci se pune, imediat după ce zahărul a fost amestecat, pe farfurioară. Prăjiturile şi produsele de patiserie uscate se mănîncă cu mîna, iar cele cu cremă, cu furculiţa sau linguriţa. Merele şi perele se taie cu cuţitul în patru părţi şi se iau apoi, succesiv, cu furculiţa, cojindu-se cu cuţitul. În continuare, se mănîncă tot cu furculiţa, tăindu-le în bucăţi convenabile. Căpşunile se mănîncă cu mîna, dacă încă au codiţă. Dacă nu, se servesc, de obicei, cu frişcă sau şampanie, mîncîndu-se cu linguriţa. Strugurii şi cireşele se mănîncă cu mîna. Sîmburii se scot în pumnul ţinut cît mai aproape de gură şi se pun pe marginea farfuriei. Piersicile se ţin cu mîna stîngă şi se taie în două. Se scoate sîmburele cu cuţitul şi tot cu el se cojesc. Se mănîncă apoi cu furculiţa şi cuţitul. Prunele şi caisele se deschid cu mîna, se scot sîmburii şi se mănîncă apoi fiecare în parte. Portocalele şi mandarinele se curăţă de coajă cu un cuţit şi apoi cu mîna, dacă feliile se pot desface cu uşurinţă. În caz contrar, se folosesc furculiţa şi cuţitul. Bananelor li se înlătură coaja cu un cuţit şi se mănîncă cu mîna. Dacă sînt moi, se mănîncă cu furculiţa şi cuţitul. Pepenii şi ananasul se servesc felii şi se mănîncă cu furculiţa, folosind cuţitul numai cînd miezul este prea tare. Cînd sînt mici, pepenii galbeni se mănîncă şi cu linguriţa, fiind tăiaţi în jumătate. În momentul în care luaţi o pauză în timpul unui fel de mîncare, tacîmurile vor fi aşezate pe farfurie în poziţia orei 8,20. În momentul în care aţi terminat de mîncat un fel de mîncare, aşezaţi-le, indiferent de poziţie, pe farfurie.

Ioana Vârsta