PAGINA I

Cîntec pentru miei

Trec mieii trudiţi la tăiere,

De-a lungul oraşului greu,

Cu glas zăpăcit de durere,

Scîncind după mame mereu.

Sudalme din guri se destupă,

Biciuştele-mpuşcă şi ard,

Pe cel ce s-abate să rupă

Din iarba crescută sub gard.

Copitele-n mîzgă se-ncleie

Iar botul mînjit de noroi

Zadarnic încearcă să beie

Din cîte-o băltoacă din ploi.

Sar cîinii şi-i latră pe stradă

Şi totu-i străin, duşmănos.

De cade vreunul grămadă,

Ghiontit se ridică de jos.

La casa ce-aşteaptă-ncruntată,

Ajung gîfîind rugător

Şi intră cu doina odată,

Pe poarta sfîrşitului lor.

Cînd cade pe brînci asfinţitul,

Casapii dau buzna la miei

Vîrîndu-le-n gît tot cuţitul,

Ucid serafimii din ei.

Privirea de cer se goleşte,

Curgînd ameţită-n hîrdău

Şi-o creangă de sînge ţîşneşte

Pe cizmele unse cu său.

GEORGE LESNEA