PAGINA I

Așa vă place Istoria? Femeile lui Petru cel Mare (5)

La întoarcerea de la Astrahan, cuplul imperial s-a prezentat, la sfîrşitul lunii noiembrie 1722, pentru Carnavalul de la Moscova. Ambasadorul Saxei a descris festivităţile: „La defilare luau parte 60 de sănii, reprezentînd corăbii. În prima se afla un Bachus mai adevărat decît cel adevărat, deoarece se făcuse în aşa fel încît acesta să nu se trezească din beţie timp de 3 zile şi 3 nopţi. Urma o sanie trasă de 4 porci şi o alta, de 10 cîini. Apoi, colegiul cardinalilor, în mare ţinută, călărind pe boi. El era urmat de un papă, înconjurat de arhiepiscopi binecuvîntînd mulţimea, apoi de Cezar între 2 urşi. Partea cea mai simpatică era o fregată în miniatură, cu 2 punţi şi 3 catarge, lungă de 10 metri, cu pînzele desfăşurate, înarmată cu 32 de tunuri. Ţarul, în uniformă de marinar, stătea pe punte şi manevra velele.

Acest spectacol stupefiant era urmat de un şarpe de mare, lung de 30 de metri, cu coada susţinută de 24 de sănii mici, legate unele de altele, în aşa fel încît să onduleze pe zăpadă. După şarpe, urma o barjă mare aurită, în care se afla Ecaterina, îmbrăcată în ţărancă din Frizia şi însoţită de membri ai curţii sale, deghizaţi în negri. Apoi, veneau, succesiv, Menşikov, deghizat în abate, şi alţi oameni de seamă germani, polonezi, chinezi, persani, circazieni şi siberieni. Trimişii străini, care defilau împreună, purtau dominouri cu alb şi negru, în timp ce prinţul Moldovei (Dimitrie Cantemir – nota red.) era îmbrăcat în turc“.

În anul 1723, Menşikov a căzut în dizgraţie, iar Şafirov a fost condamnat la moarte, fiind acuzat de corupţie.

În ziua de 15 februarie, Şafirov, îmbrăcat într-un simplu halat de casă de culoare grena, a fost dus la eşafod. În momentul în care călăul urma să ridice securea, a sosit un emisar al ţarului, cu un decret prin care i se comuta pedeapsa în exil pe viaţă, în Siberia. Ecaterina nu uitase inelul dat, pe vremuri, lui Şafirov, cu ocazia plecării sale în Turcia, care simboliza o datorie pe care ţarul o avea de plătit. Prin urmare, condamnatului i s-a permis să se retragă la Novgorod. La moartea lui Petru, Ecaterina 1-a adus pe Şafirov înapoi la Sankt-Petersburg şi i-a înapoiat titlurile.

În acel an, 1723, înainte de a pleca de la Moscova spre Capitală, Petru a invitat-o pe ţarină la un spectacol uimitor: incendierea casei de lemn de la Preobrajenskoie, unde, în secret, începuse să pregătească războiul împotriva Suediei. El însuşi a umplut dulapurile cu material inflamabil colorat şi cu artificii, apoi a dat foc clădirii. Numeroase explozii mici şi flăcări de toate culorile au ţîşnit din incendiu. Timp de cîteva clipe, silueta neagră a şarpantei grele s-a detaşat pe fundalul unui curcubeu incandescent, după care s-a prăbuşit. Cînd au mai rămas doar resturi fumegînde, ţarul a spus: „Iată imaginea războiului: victorii strălucite, urmate de distrugere. Fie ca, odată cu această casă, în care au fost puse la punct primele mele planuri împotriva Suediei, să dispară orice gînd care ar putea să înarmeze braţul meu împotriva acestui regat, şi fie ca el să rămînă pentru totdeauna cel mai fidel aliat al imperiului meu“.

În cursul aceluiaşi an au avut loc numeroase festivităţi. Ca să-şi cureţe organismul după aceste chefuri, Petru începuse să facă nişte cure cu ape conţinînd fier, descoperite recent într-un loc aflat la aproximativ 40 de kilometri de Sankt-Petersburg. Îi plăcea să se ducă acolo iarna, fiindcă avea ocazia să traverseze lacul cu sania. Ecaterina îl însoţea deseori. Ţarul avea un fel ciudat de a urma prescripţiile medicale. Putea să bea pînă la 21 de pahare din acea apă, în cursul dimineţii. În timpul curelor, îi erau interzise fructele proaspete, castraveţii şi unele feluri de brînză. Numai că într-o zi, după ce băuse apă, a mîncat vreo 12 smochine şi cîteva livre de cireşe. Ca să alunge monotonia vieţii de om aflat la cură, lustruia obiecte din lemn şi din fildeş, iar cînd îşi simţea forţele revenind, se ducea la fierăria din apropiere, unde bătea fierul în bare şi în foi subţiri.

(va urma)

Vladimir Fedorovski