PAGINA I

A nu se citi noaptea... „Umbra lui Satana se ridică iar deasupra Europei“ (9)

Dacă posedarea diabolică ar fi cît de cît reală, ar trebui să ne întrebăm de ce nu atinge niciodată secretari de stat, scriitori celebri, prezentatori de televiziune, ci doar indivizi cu nivel intelectual şi psihologic mediocru. Sau poate Satana este un adversar derizoriu, care atacă doar debilii. Sigur, Luther a crezut că-l vede pe Diavol şi i-a aruncat o călimară în obraz. Aceea, însă, nu era o posedare, ci mai curînd o halucinaţie. Fără a-i pune la îndoială nici un moment inteligenţa, nici extraordinara operă teologică şi filozofică, se ştie prea bine că Luther era o fire exaltată şi vizionară, cu trăiri extrem de intense. Iar psihiatria admite că anumite obsesii pot provoca halucinaţii. Colective sau individuale.

Rămîne supranaturalul propriu-zis. Se pot manifesta nişte forţe imateriale? Dacă da, nu pot fi printre ele şi puteri malefice? Subiectul a fost tratat în numeroase lucrări. Nici una nu ne permite un răspuns categoric în ceea ce priveşte existenţa forţelor imateriale. Pînă acum nu avem nici o dovadă concretă a intervenţiei unor forţe benefice sau malefice în istorie. Cele mai mari dezastre ale istoriei se explică fără a recurge la supranatural. Este un fapt verificat, că aproape toate mărturiile atestînd existenţa unui fenomen misterios provin de la indivizi izolaţi sau de la un număr mic de asemenea indivizi.

Unii, chiar bine intenţionaţi, am spus-o la începutul acestor pagini, au crezut că desluşesc lucrarea lui Satana în lagărele de exterminare germane. Cu o logică obscură şi, probabil, jenată, creştinii îşi spun că Dumnezeu Şi-a întors faţa de la popoarele păcătoase, şi, în special, de la evrei, lăsîndu-i pradă lui Satana. În 1941, cînd Statele Unite aveau deja informaţii bogate despre persecuţiile în curs de desfăşurare în Germania celui de-al III-lea Reich, persecuţii ce-i atingeau, deopotrivă, pe creştini şi pe evrei, personalităţi precum Henry Ford, Charles Lindbergh, P. Coughlin, inspiratorul aşa-numitului Christian Front, antisemit notoriu, William Ward Ayer, pastor al Bisericii baptiste a Calvarului (din New York), şi mulţi alţii continuau să laude public politica antisemită nazistă. Un editorial al revistei „The Churchman“ i-a denunţat nominal, deplîngînd „violenţa antisemită a lui Lindbergh“ şi declarînd că antisemitismul multor creştini „le lua dreptul de a se numi creştini“.

Occidentul nu se decide încă să alunge din memorie cuvintele inventate, pline de ură şi rea-credinţă, abia acelea satanice, puse de evanghelistul Matei în gura evreilor, care voiau să obţină condamnarea lui Isus de către Pilat: „Iar tot poporul a zis: Sîngele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!“. A crede că lagărele morţii – în care, se uită prea uşor, au pierit şi deţinuţi politici, homosexuali, ţigani – ar fi răzbunarea lui Dumnezeu reprezintă manifestarea urii celei mai sfruntate şi mai bestiale pe care o păstrează în memorie Secolul XX. Este cea mai abjectă insultă la adresa milioanelor de morţi din Gulag, care nu erau evrei, a africanilor ibos şi ik, care nu erau nici ei evrei, a cambodgienilor masacraţi în numele unei ideologii de retardaţi mintal şi din voinţa unui criminal, pe care azi îl protejează Naţiunile Unite, Pol Pot. Satana nu are de-a face cu toate acestea, iar Dumnezeu şi mai puţin: e doar prostia umană, care-şi închipuie că deţine un adevăr. Dacă eram cu toţii budişti, poate că aceste măceluri nu aveau loc. La ora cînd termin de scris aceste rînduri, umbra lui Satana se ridică iar deasupra Europei. Un sondaj realizat la sfîrşitul anului 1992 arăta că un german din trei consideră că nazismul a avut şi „lucruri bune”, 4% dintre germani socotesc că ceea ce li s-a întîmplat evreilor a fost din vina lor, un alt sondaj dezvăluia că aproape 10% dintre italieni cred că Holocaustul este o născocire şi că aproximativ o treime nu-i socotesc italieni pe evreii din Italia. Oare n-am învăţat nimic? Cei care vorbesc în felul acesta nu se gîndesc că persecutaţii de mîine ar putea fi chiar ei, pe motiv că sînt ecologişti, socialişti, comunişti, capitalişti, homosexuali sau liberali? Că oricare dintre ei poate să fie demonizat de adversarul său?

Fiinţa umană este răspunzătoare pentru istoria sa, iar imixtiunile religiosului în istorie au fost, fără excepţie, dezastruoase, începînd cu Cruciadele.

„Omul nu poate fi amăgit decît de el însuşi“, scria Emerson. Crezînd că-L apără pe Dumnezeu cu sabia, omul a vărsat rîuri de sînge, adică i-a făcut jocul lui Satana şi L-a ofensat în modul cel mai grav pe Dumnezeul compasiunii şi al vieţii. Credinţa mea adîncă este că toate războaiele religioase sînt satanice. Credinţa mea este că toate „integrismele“ sînt satanice. Credinţa mea este că e profund satanic să crezi în Diavol.

Trăim sub semnul unei divinităţi inexistente, pe de-a-ntregul inventată, în urmă cu 26 de veacuri, de nişte preoţi iranieni, avizi de putere. Trăim sub semnul lui Satana. Să fie acesta destinul nostru? ÎI vom lăsa pe monstrul imaginar să ne înghită de-adevăratelea?

Sfîrşit

GERALD MESSADIÉ