Mică enciclopedie

Telefonul mobil poate fi extrem de dăunător…

Specialistul Taraka Serrano propune 7 recomandări pentru minimizarea efectelor expunerii la radiaţiile emise de telefoanele mobile

1. Limitaţi folosirea telefonului mobil la apelurile cele mai importante şi limitaţi durata convorbirilor. Rezultatele cercetărilor au arătat că şi numai o convorbire de două minute modifică activitatea electrică naturală a creierului timp de pînă la o oră după acea convorbire.

2. Copiilor nu trebuie să li se permită folosirea telefonului mobil decît în cazuri de urgenţă. Deoarece craniul copiilor se află încă în creştere, radiaţia îl poate penetra mult mai adînc.

3. Nu ţineţi telefonul mobil în buzunar, în apropierea vreunui organ vital (de exemplu inima), sau la centura pantalonilor. Ţesuturile corpului din partea inferioară prezintă o bună conductivitate a radiaţiei şi o absorb mai repede decît o absoarbe creierul. Rezultatele unor studii arată că bărbaţii care îşi ţin telefoanele mobile în apropierea organelor genitale sînt supuşi riscului unei scăderi a numărului de spermatozoizi cu pînă la 30%.

4. Nu folosiţi telefoanele mobile în spaţii închise, ai căror pereţi conţin metal, precum autovehiculele şi lifturile. Acestea se comportă ca o cuşcă Faraday, care captează radiaţia şi o reflectă înapoi către ocupanţii acestora.

5. Nu efectuaţi un apel atunci cînd semnalul este slab, deoarece expunerea la radiaţii se măreşte în mod corespunzător, telefonul avînd nevoie de o putere mai mare pentru a realiza conexiunea.

6. Nu cumpăraţi un telefon mobil cu o rată specifică de absorbţie (SAR) mare. Multe dintre telefoanele mobile conţin în manualul lor de folosire indicaţia nivelului SAR. Aceasta reprezintă o modalitate de a măsura cantitatea de energie RF (de radiofrecvenţă) care este absorbită în corp. Evident, SAR trebuie să fie cît mai mic. (Nu uitaţi, totuşi, că studiile care au fost efectuate, folosind radiaţii situate chiar şi de sute de ori sub limitele SAR curente, au dovedit că aceste radiaţii prezintă efecte biologice negative).

7. Folosiţi un dispozitiv de protecţie validat ştiinţific împotriva radiaţiilor electromagnetice.

Desigur, această listă nu este exhaustivă, dar prezintă cîteva niveluri de intervenţie rapidă pentru protecţia dumneavoastră şi a copiilor dumneavoastră.

Faptul că rezultatele studiilor privind activitatea telefoniei mobile şi fixe fără fir şi sfaturile specialiştilor de bună credinţă îngrijorează, dar nu diminuează numărul utilizatorilor, ci dimpotrivă, trecerea este exponenţială, este o dovadă de dependenţă instalată. (…)

Rezultatele celor mai recente studii ştiinţifice din diverse ţări

Un studiu austriac recent (Augner şi colab., 2009) a cercetat efectele pe termen scurt ale radiaţiilor emise de antenele de telefonie GSM asupra stării de bine (linişte, bună-dispoziţie, putere de concentrare). Concluzia acestui studiu a fost că o expunere pe termen scurt la radiaţiile emise de antenele de telefonie GSM poate avea un impact asupra stării de bine prin reducerea stării de atenţie psihică.

O altă analiză a fost realizată de un grup de cercetători suedezi (Hardell şi colab., 2008) care au evaluat efectele pe termen lung ale telefoanelor mobile pe baza a 10 studii de caz, realizate pe persoane umane în Suedia, Finlanda, Norvegia, Danemarca, Germania, Franţa, Marea Britanie, SUA şi Japonia. Rezultatele obţinute au arătat că utilizarea ipsilaterală (de aceeaşi parte a capului) a telefonului mobil, pe o perioadă mai lungă de 10 ani (de ex. 1997-2008), a condus la o creştere semnificativă a riscului apariţiei tumorilor cerebrale: gliom (OR: 2,0; interval de încredere: 1,2 - 3,4) şi de neurom acustic (OR: 2,4; interval de încredere: 1,2 - 5,3). Autorii au conchis că această „meta-analiză“ a arătat un exemplu semnificativ de asociere dintre utilizarea telefonului mobil pe o perioadă mai lungă decît 10 ani şi apariţia gliomului şi neuromului acustic.

Într-un alt studiu suedez, realizat de această dată pe cobai, au fost evidenţiate tulburări cognitive ca urmare a expunerii pe termen lung la radiaţiile emise de un telefon mobil GSM-900 (Nittby şi colab., 2008). Cobaii au fost expuşi timp de 2 ore pe săptămînă, pe o durată de 55 de săptămîni, la radiaţii cu diferite niveluri ale ratei SAR emise de un telefon mobil GSM-900. Cobaii expuşi la aceste radiaţii au prezentat tulburări de memorie legate de amintirea anumitor obiecte şi a ordinii în timp în care acestea le-au fost prezentate. Rezultatele au indicat astfel o diminuare semnificativă a memoriei la cobaii expuşi la radiaţii din domeniul microundelor emise de un telefon mobil GSM-900.

Un om de ştiinţă austriac, dr. Gerd Oberfeld, a condus un studiu epidemiologic efectuat pe o perioadă de 10 ani, între 1997 şi 2007, în regiunile Hausmannstätten şi Vasoldsberg din Austria (Oberfeld, 2008). Acest studiu epidemiologie a avut în vedere incidenţa cazurilor de cancer în proximitatea antenelor de telefonie mobilă. Concluzia acestui studiu a fost o creştere semnificativă a cazurilor de cancer (cu o prevalenţă a cancerului la sîn şi a tumorilor cerebrale) în cadrul unei raze de 200 de metri în jurul antenelor de telefonie mobilă aflate în funcţiune.

Alte studii au arătat influenţa acestor radiaţii asupra fertilităţii. Un grup de oameni de ştiinţă din Statele Unite şi unul din India au colaborat recent la realizarea unui studiu clinic al efectelor utilizării telefoanelor mobile asupra spermei bărbaţilor, acuzînd probleme de infertilitate (Agarwal şi colab., 2008). La acest studiu au participat 361 de bărbaţi, care au fost împărţiţi în 4 grupuri, în funcţie de durata utilizării de către aceştia a telefonului mobil: grupul A (cei care nu foloseau deloc telefoane mobile), grupul B (sub 2 ore pe zi de utilizare), grupul C (între 2 şi 4 ore de utilizare zilnică) şi grupul D (peste 4 ore de utilizare zilnică). Au fost evaluaţi parametrii lichidului spermatic (volum, timp de lichefiere, pH, vîscozitate, numărul spermatozoizilor, mobilitatea şi morfologia acestora). Studiul a arătat că utilizarea telefonului mobil a dus la diminuarea calităţii spermei, ca urmare a reducerii numărului spermatozoizilor, a mobilităţii, viabilităţii şi a morfologiei acestora. Diminuarea proprietăţilor spermei a fost direct proporţională cu durata de expunere zilnică la radiaţiile emise de telefonul mobil, independent de calitatea spermei.

Problema infertilităţii este un fenomen ce priveşte şi aproximativ 15% din cuplurile căsătorite din Polonia, iar în aproximativ jumătate din cazuri incapacitatea de a procrea vine din partea bărbatului. Un studiu polonez a evaluat efectele utilizării telefoanelor mobile asupra fertilităţii pe un eşantion alcătuit din 304 bărbaţi. Aceştia au fost împărţiţi în 3 grupuri: grupul A, alcătuit din 99 de bărbaţi ce nu au utilizat niciodată telefoane mobile; grupul B, alcătuit din 157 de bărbaţi care au utilizat sporadic telefonul GSM pe o perioadă între 1 şi 2 ani; şi grupul C, alcătuit din 48 de bărbaţi care au utilizat telefonul mobil timp de mai mult de 2 ani. În analiza efectului radiaţiilor GSM asupra spermei, s-a observat că procentul de spermatozoizi avînd o morfologie anormală era direct proporţional cu durata de expunere la undele emise de telefoanele GSM. S-a constatat, de asemenea, că diminuarea procentului de spermatozoizi mobili din lichidul spermatic a fost proporţională cu frecvenţa utilizării telefoanelor mobile (Wdowiak şi cotab., 2007).

Şi în Turcia s-au efectuat studii ale efectelor undelor electromagnetice emise de telefoanele mobile asupra mobilităţii spermatozoizilor umani. Eşantioanele de spermă de la fiecare bărbat, dintre cei 27 ce au fost supuşi studiului, au fost împărţite în două părţi egale: prima jumătate a fost expusă la radiaţii electromagnetice emise de un telefon mobil pe 900 MHz aflat în funcţiune, iar cealaltă jumătate nu a fost expusă. Şi în acest studiu s-a observat că aceste radiaţii reduc mobilitatea spermatozoizilor; mai mult, s-a constatat şi că expunerea pe termen lung la aceste radiaţii poate conduce la modificări structurale sau comportamentale ale celulelor reproducătoare umane (Erogul şi colab., 2006).

Şi în Ungaria s-au realizat studii similare, care au evidenţiat, de asemenea, o relaţie între utilizarea telefonului mobil şi calitatea spermei. De exemplu, un studiu realizat de cercetătorii maghiari de la Universitatea din Szeged (Fejes şi colab., 2005), făcut pe un total de 371 de subiecţi, a evidenţiat o legătură între utilizarea prelungită a telefonului mobil şi efecte negative asupra caracteristicii de mobilitate a spermatozoizilor.

Un studiu israelian, făcând parte din programul internaţional de cercetare epidemiologică „Interphone“, a evaluat legătura dintre utilizarea telefonului mobil şi riscul tumorilor benigne şi maligne ale glandei parotide (Sadetzki şi colab., 2008). Studiul a cuprins 402 de cazuri de tumori benigne şi 58 maligne diagnosticate la o vîrstă de 18 ani sau mai mare, în perioada 2001-2003, precum şi un grup de control alcătuit din 1266 de persoane. Analiza celor care utilizează regulat telefoane mobile şi a celor care trăiesc în condiţii ce pot duce la niveluri mai mari ale expunerii a evidenţiat riscuri considerabil mai mari. Pentru cei care au ţinut telefonul mobil pe aceeaşi parte a capului în timpul convorbirilor, rata OR pentru categoria celor cu cea mai mare durată cumulată a apelurilor a fost de 1,58 (interval de încredere la 95%: 1,11; 2,24). Pentru aceste măsurători s-a găsit o tendinţă de comportare de tip doză-răspuns. Fiind bazat pe cel mai mare număr de pacienţi cu tumori ale glandei parotide analizat pînă acum, studiul a evidenţiat o legătură între utilizarea telefoanelor celulare şi tumorile glandei parotide.

Universitatea Blaise Pascal din Clermont-Ferrand, Franţa, a realizat studii ale efectelor undelor emise de telefonul mobil asupra plantelor. Echipa de cercetători a scos în evidenţă efectele genetice ale radiaţiilor cîmpurilor electromagnetice pe 900 MHz (frecvenţa cea mai utilizată în telefonia mobilă) asupra plantelor (tomate). Ei au demonstrat că la valori ale cîmpului de 5 V/m (volţi pe metru) mult inferioare normelor actuale în vigoare (41 V/m şi chiar mai mult, în funcţie de frecvenţele utilizate) şi în urma unei scurte expuneri (între 5 şi 15 minute) s-au observat efecte biochimice comparabile cu cele care apar în urma unei lovituri sau a unei răni. Rezultatele acestei cercetări „au permis stabilirea unei legături între aceste radiaţii electromagnetice şi un răspuns fiziologic imediat, eliminînd orice ambiguitate legată de intervenţia factorilor externi în aceste experienţe sau de parametri subiectivi greu de controlat“. (Ledoigt şi colab., 2007)

Un studiu egiptean a evaluat efectele neurocomportamentale în rîndul persoanelor locuind în vecinătatea antenelor de telefonie mobilă (Abdel-Rassoul şi colab., 2007). Studiul a fost efectuat pe 37 de persoane care locuiau într-o clădire pe care fuseseră amplasate antene de telefonie mobilă, pe 48 de persoane locuind vizavi şi pe un grup de control alcătuit din 80 de persoane. În grupurile ce fuseseră expuse radiaţiilor s-au constatat efecte neuropsihice, precum: dureri de cap, tulburări de memorie, vertije, tremurături, simptome de depresie, tulburări ale somnului, efectele fiind mai accentuate la cei care locuiau în clădire, sub antene. Cîmpul electromagnetic măsurat în interiorul clădirii avea o valoare de 0,2 V/m (deci mult inferior nivelelor maxime de expunere acceptate de normele în vigoare).

Şi în Austria au fost studiate efectele neuropsihice asupra persoanelor locuind în vecinătatea staţiilor de bază de emisie de telefonie mobilă. Un grup de cercetători ştiinţifici de la Universitatea de Medicină din Viena a realizat un studiu epidemiologie pe oamenii ce locuiesc în mediul rural la distanţe de 24 - 600 metri faţă de staţia de emisie (o valoare medie a expunerii de 0,05 mW/m2, sau 0,3 V/m) şi în mediul urban la distanţe de 20 - 250 metri faţă de staţia de emisie (o valoare medie a expunerii de 0,02 mW/m2, sau 0,12 V/m), cu un maxim al expunerii la 4,1 mW/m2, sau 25 V/m. Măsurătorile au fost efectuate în camera de dormit în cazul a 365 de persoane, locuind în vecinătatea a 10 staţii de bază de emisie de telefonie mobilă. S-a găsit o relaţie semnificativă între expunerile la radiaţiile emise de staţiile de bază de telefonie mobilă şi simptome, ca dureri de cap (simptomul cel mai semnificativ) şi diminuarea performanţelor cognitive (în funcţie de gradul de expunere), relaţie ce nu poate fi atribuită vreunei temeri a persoanelor faţă de antenele de telefonie mobilă (Hutter şi colab., 2006).

Într-un alt studiu s-au cercetat efectele posibile ale cîmpurilor electromagnetice emise de staţiile de bază de telefonie mobilă asupra unei populaţii de cocostîrci (Ciconia ciconia) ce îşi aveau cuiburile în apropierea acestora. Rezultatele au fost o scădere cu 50% a fertilităţii în cazul cuiburilor situate la mai puţin de 200 m faţă de antene, în comparaţie cu cele situate la mai mult de 300 m distanţă. 40% dintre cuiburile situate la mai puţin de 200 m erau lipsite de pui, comparativ cu doar 3% dintre cele situate la mai mult de 300 m. Mai multe observaţii comportamentale interesante, compatibile cu rezultatele, au fost revelate în cazul cocostîrcilor care îşi făcuseră cuiburile la distanţe mai mici de 100 m faţă de antene: certuri frecvente între mascul şi femelă în timpul construirii cuibului, construire mult mai laborioasă a acestuia, cuiburile cele mai afectate nu sînt terminate niciodată, frecvent puii mor la o vîrstă precoce, cocostîrcii rămîn în cuib în faţa antenelor, pasivi, fără să facă nimic (Balmori şi colab., 2005).

A fost studiată şi vătămarea auzului şi a văzului ca urmare a utilizării telefoanelor mobile. Mai mulţi oameni de ştiinţă din Arabia Saudită au realizat un studiu pe un număr de 873 de subiecţi (57,04% bărbaţi şi restul femei) utilizatori de telefoane mobile. Rezultatele studiului au arătat o legătură între utilizarea telefonului mobil şi problemele de vedere şi de auz. Aproximativ 35% (34,59%) dintre probleme au fost vătămări ale auzului, dureri ale urechilor şi/sau senzaţii de căldură în ureche, iar 5,04% au fost o scădere a acuităţii văzului sau o vedere înceţoşată. Ca urmare, autorii studiului au conchis că utilizarea telefonului mobil este un factor de risc pentru sănătate şi au sugerat că utilizarea telefoanelor mobile ar trebui evitată şi că populaţia ar trebui conştientizată prin activităţi ale grupurilor din domeniul sănătăţii publice, prin întruniri, conferinţe, prezentări publice, inclusiv pe cale electronică (Meo şi colab., 2005).

Mai mulţi oameni de ştiinţă din Austria au cercetat legătura dintre staţiile de bază de telefonie mobilă şi modificarea formei electroencefalogramei. Ei au descoperit că radiaţiile emise de o staţie de bază de telefonie mobilă la o distanţă de 80 metri (aprox. 0,003 W/m2, sau 1 V/m) provoacă modificări semnificative ale curenţilor electrici în creierul persoanelor testate (măsurate prin intermediul electroencefalogramei EEG). Toate persoanele testate au recunoscut că se simţeau rău în timp ce au fost expuse la radiaţiile emise de staţia de bază, iar o parte dintre ele au avut simptome foarte severe. După autorii studiului, aceasta a fost prima dovadă mondială a modificărilor cruciale ale curenţilor electrici în creier în urma expunerii la radiaţiile emise de o staţie de bază de telefonie mobilă la o astfel de distanţă (Oberfeld şi colab., 2005).

Simptomele resimţite de persoanele ce locuiesc în apropierea staţiilor de bază de telefonie mobilă au fost evidenţiate şi în studii realizate în Polonia. Într-un astfel de studiu au fost raportate simptome diverse, în special probleme ale sistemului circulator, dar şi tulburări ale somnului, iritabilitate, depresii, vedere înceţoşată, dificultăţi de concentrare, greaţă, lipsă a poftei de mâncare, dureri de cap şi vertije. Studiile efectuate au arătat relaţia dintre incidenţa simptomelor individuale, nivelul de expunere şi distanţa dintre o zonă locuită şi o staţie de emisie de telefonie mobilă. Această legătură a fost observată în ambele grupuri de persoane supuse studiului, adică atît la cei care credeau că problemele lor sînt legate de staţia de bază de telefonie mobilă, cît şi la cei care nu cunoşteau că ar fi posibilă o asemenea legătură, eliminînd astfel orice posibilitate ca simptomele să fie induse prin autosugestie sau vreun alt tip de subiectivism (Bortkiewicz şi colab., 2004).

Probleme similare au fost evidenţiate şi într-un studiu realizat în colaborare de către oameni de ştiinţă din Austria şi din Spania. Simptomele acuzate de persoanele ce locuiau în apropierea a două staţii de bază de telefonie mobilă au cuprins tendinţe depresive, oboseală, tulburări ale somnului, dificultăţi de concentrare şi probleme cardiovasculare (Oberfeld şi colab., 2004).

Un alt studiu, realizat în Israel, în oraşul Netanya, a indicat o creştere puternică a cazurilor de cancer în vecinătatea staţiilor de bază de emisie de telefonie mobilă. La acest studiu epidemiologic a participat un grup de 622 de persoane (grupul A) ce au locuit pe o durată între 3 şi 7 ani în apropierea unei staţii de transmisie de telefonie celulară, precum şi un grup de 1222 de persoane (grupul B), avînd caracteristici foarte asemănătoare cu celălalt grup (în privinţa mediului înconjurător, locului de muncă şi reperelor profesionale; singura diferenţă: lipsa vecinătăţii unei staţii de emisie de telefonie mobilă) şi care a fost folosit pentru comparaţie. Scopul studiului a fost de a determina dacă există sau nu o creştere a numărului de cazuri de cancer în rîndul unei populaţii locuind pe o suprafaţă de mică întindere, expusă la radiaţiile emise de o staţie de bază de telefonie mobilă, în grupul A al celor expuşi la radiaţii s-au înregistrat, numai într-un singur an, 8 cazuri de diferite tipuri de cancer (din totalul de 622 de persoane supuse studiului), în timp ce în grupul B au fost diagnosticate doar 2 persoane din 1222. În timp ce în grupul femeilor procentul relativ al cancerelor a fost de 10,5 pentru grupul A şi de 0,6 pentru grupul B. Concluzia studiului a fost o legătură între incidenţa crescută a cancerelor şi faptul de a locui în vecinătatea unei staţii de transmisie de telefonie mobilă (Wolf şi colab., 2004).

Un alt studiu epidemiologic, studiul NAILA, a fost realizat în Germania şi a cercetat de asemenea influenţa proximităţii faţă de antenele de telefonie mobilă asupra incidenţei cancerelor. Studiul a cuprins aproximativ 1000 de pacienţi, care au fost urmăriţi între anii 1994 şi 2004. Rezultatele studiului au arătat că proporţia de noi cazuri de îmbolnăvire de cancer a fost semnificativ crescută în rîndul pacienţilor ce au trăit timp de 10 ani la o distanţă de pînă la 400 de metri de locul în care erau amplasate staţiile de emisie de telefonie mobilă, care sînt în funcţiune din anul 1993, comparativ cu pacienţii ce locuiau la distanţe mai mari faţă de acestea şi că acei pacienţi ce locuiau în vecinătatea staţiei de bază se îmbolnăviseră în medie cu 8 ani mai devreme decît cei ce locuiau la distanţe mai mari faţă de aceasta. De asemenea, în perioada dintre anii 1999 şi 2004 riscul relativ de a contracta un cancer s-a triplat pentru locuitorii zonei din apropierea staţiei de emisie comparativ cu cei ce locuiau în acelaşi oraş (Naila), dar în afara acestei zone (Eger şi colab., 2004).

Au fost, de asemenea, studiate efectele cîmpurilor electromagnetice emise de staţiile de bază de telefonie mobilă asupra sănătăţii, comportamentului şi productivităţii bovinelor. Un astfel de studiu, comandat şi publicat de Ministerul Sănătăţii din Landul Bavaria (Germania), a constatat o creştere semnificativă a conjunctivitelor şi a altor afecţiuni; o creştere semnificativă a numărului bovinelor avînd eritrocite cu două micronuclee; modificări clare ale comportamentului (de exemplu, scurtarea timpului de rumegare), avînd drept consecinţă o mai slabă valorizare alimentară şi o scădere a producţiei de lapte (Löscher, 2003).

Un alt studiu epidemiologic, realizat în Spania, a evidenţiat efecte asupra persoanelor umane, la nivel neurologic şi hormonal, diferite de cele ale simplei încălziri a urechii, ca urmare a expunerii la radiaţiile emise de telefoanele mobile. Aceste efecte au fost observate la nivele foarte reduse ale densităţii de putere, de ordinul a 0,0005 W/m2 (sau 0,4 V/m). Simptomele înregistrate au fost: nervozitate, oboseală, insomnii, dificultăţi de concentrare, dureri articulare, probleme psiho-vegetative ş.a. (Navarro şi colab., 2003).

Andrei Drăgulinescu