Mică enciclopedie

Reîncarnarea (29)

După moarte, fiinţa nu mai are suport energetic, devenind exclusiv magnetică, ceea ce explică faptul că poate circula în timp şi se poate manifesta, indiferent de vîrstă, dacă-i furnizăm un purtător: energie, sau suport de informaţii. „Astfel, mortul se găseşte viu la nivelul cîmpului imaterial, care este asemănător cu cîmpul unui magnet. Cum el nu mai dispune de materie, trebuie să găsească un cîmp de memorie H2 liber, în memoria genelor parentale, pentru a se reîncarna şi pentru a retrăi situaţii pe care nu le-a trăit cum trebuie, cu scopul de a putea continua parcurgerea drumului evolutiv al conştiinţei sale“.

Biologul Jacqueline Bousquet aparţine unei categorii de cercetători care consideră că, din păcate, conştiinţa reprezintă un fenomen extrem de puţin înţeles în termeni ştiinţifici, întrucît nu are nici anatomie, nici fiziologie. Cu siguranţă, ne spune ea, este imposibil ca acest fenomen, numit de noi conştiinţă, să fie identificat cu funcţiile cerebrale superioare: „De fapt, unde şi cînd începe «eul» nostru printre miliardele de conexiuni cerebrale ale creierului? Totuşi, de fiecare dată cînd spunem «eu» pornim de la ipoteza că există un «eu» conştient, dar sîntem incapabili să determinăm natura  şi originea acestui «eu» conştient  care se exprimă. Spiritul fiecărei fiinţe umane este o parte din Divinitate, o parte din energia universală, din conştiinţa cosmică.” Jacqueline Bousquet nu are îndoieli cu privire la existenţa reîncarnării, dar este deosebit de greu ca astfel de opinii, cu grad înalt de abstractizare, să fie explicate unor oameni care, oricît de inteligenţi ar fi, nu au pregătirea ştiinţifică necesară. Cu riscul unor inevitabile denaturări, vom expune pe scurt opiniile cercetătoarei deja menţionate, care a lucrat mult timp cu matematicianul Emile Pinel. Acesta a reuşit să dovedească din punct de vedere matematic existenţa a 3 cîmpuri în nucleul celular şi în citoplasmă. Ea i-a adoptat ideile, emiţînd o ipoteză care poate explica teoria reîncarnării. Conştiinţa, ne spune cercetătoarea, este total independentă de ceea ce o susţine, adică de creier, dar cînd ea se exprimă, are nevoie de energie. „Emile Pinel a demonstrat prezenţa a 3 cîmpuri intracelulare: H1, H2, H3 care dau, evident, ca rezultantă, un cîmp complex care însufleţeşte materia. H1 este un cîmp fizic ce funcţionează ca un magnet, executînd ordinele lui H2, care-i sînt transmise de H3. H2 este un cîmp de memorie care conţine toată programarea celulară şi care subîntinde ADN-ul, fiind construit din cromozomi parentali; H3 este un cîmp cu formă fizico-psiho-biologică, ce transmite ordine  către H2, cîmpul executant. Orice acţiune exercitată asupra H1 afectează H2 şi invers. Aceste cîmpuri de memorie sînt pentru noi la fel de nepalpabile ca şi cîmpul magnetic, totuşi ele acţionînd asupra noastră”.  Continuîndu-şi studiul, cei doi oameni de ştiinţă au ajuns la concluzia că, la moartea unei persoane, aşa cum indică ecuaţiile, mor doar două cîmpuri: H1 şi H2. H3, cel de-al treilea cîmp, nu moare, dispare doar variaţia sa în funcţie de timp. Mai precis, la moartea unei persoane, cîmpul H3 - despre care matematicianul Pinel spune că are o componentă psihologică - rămîne constant, încetează de a mai varia.

(va urma)

MARGARETA

 CHETREANU